Ce este aflatoxina

Astăzi, despre un subiect mai puţin yummy, dar destul de important: aflatoxina, despre care s-ar putea să vă mai amintiţi de anul trecut când vuiau televiziunile de criza laptelui contaminat. Până acum nu prea mi-am dat silinţa să învăţ ce e aflatoxina (nu beau lapte, de ce m-ar fi interesat? wrong!), dar pe principiul „un nou an, un nou eu”, în perioada următoare mi-am propus să învăţ mai multe, în special despre ceea ce mănânc. Sau nu, în cazul aflatoxinei.

Ce am aflat:

Aspergillus flavus şi Aspergillus parasiticus sunt principalii producători de aflatoxine. Două tipuri de mucegaiuri foarte răspândite, care se regăsesc în cele mai multe tipuri de sol, apar în şi pe cereale, seminţe, materii organice în descompunere, făinuri, alune.

B1 este aflatoxina cea mai toxică. Aflatoxine principale mai sunt B2, G1, G2 şi au mai fost identificate 2 forme metabolice, M1 şi M2 – se găsesc în lapte, ouă şi carne provenite de la animalele hrănite cu cereale şi furaje infestate.

Cancerigenă. Agenţia Internaţională pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC) a clasificat aflatoxina B1 drept substanţă cancerigenă de clasa I pentru că induce formarea de tumori primitive ale ficatului.

Distrugerea aflatoxinelor pare să fie foarte complicată, pentru că această substanță rezistă la coacere, fierbere, prăjire. Prin procesare termică se poate reduce cantitatea de aflatoxine din alimente, dar ele nu pot fi eliminate complet.

Efectele cunoscute ale intoxicaţiei cu aflatoxină te cam determină să încerci s-o eviţi pe cât posibil: teratogene (malformaţii), anemii, insuficienţe hepatice, probleme digestive, depresie.

Imediat ce este ingerată, aflatoxina este absorbită de tractul intestinal şi duoden şi îşi manifestă toxicitatea destul de repede, dar treaba devine cu adevărat problematică atunci când e vorba de consumul de cantităţi uriaşe de alimente infestate.

Legislaţia din România şi UE impune limite de 0,05 părţi/milion/litru de aflatoxină (la lapte, de exemplu), spre deosebire de 0,5 părţi/milion/litru cât este limita admisă în Statele Unite.

Produsele cu cel mai mare risc de contaminare (pe care nu trebuie să nu le mai mâncăm deloc de-acum, doar să avem mai mare grijă cu ele) sunt alunele, arahidele, porumbul, seminţele, orezul. De alea mai vechi sau râncede să nu ne atingem deloc, pe cele pe care le suspectăm să le preparăm termic foarte bine. Şi, preferabil, să ne cunoaştem sursele de carne, lapte, ouă – să nu provină de la animale hrănite aiurea.

Cine vrea să afle mult mai multe pe temă, un goodie de la International Food Policy Research Institute despre aflatoxină.

Săptămâna viitoare, încă un hot topic, să nu-l rataţi.

Leave a Reply