pexels-photo-65764

Jurnalul navigatorului mîncau #43 (21-27 aprilie 2016)

Dacă nu ai remarcat deja, am lipsit aproape două luni! Iar dacă ai remarcat și ai alertat garda de coastă (de deal și de munte), salvamontiștii și salvamarii, vulpile de elită și san bernarzii, ei bine, felicitări și mulțumesc, am fost găsit sub o piatră, răvășit și ud leoarcă de la niște muncă și o telemea prea apoasă. Indiferent de situație, de cîteva zile sînt pe-aici și nici bine nu m-am ridicat de la masa de Passover, care s-a încheiat pe 30 aprilie, parcă, și pe care a așternut-o un prieten, că ne-am și așezat, firește, la masa de Paște (Pascha), dată de altă cunoștință, în semn de ospitalitate simetrică și culinar-orgolioasă. Dacă nu te interesează nici calendarul ebraic și nici cum au calculat preoții de la Niceea, sper că ai măcar un geam care dă spre o parte umană de afară sau te ghidezi, ca mine, după calendarul obișnuit din sistemul de operare. Deci, acum stăm la o masă de sărbătoare, închinată debutului primăverii, optimismului și speranței: așa că e plin de verzituri ca ouă, friptură de m… (nu voi mai spune cuvîntul pînă la sfîrșit, e o promisiune către o prietenă de la două dealuri mai la sud), cighir, cozonac, sarmale, și, neapărat, ceva cu maioneză. Poate ciuperci.

Să știi că nici la evrei nu e cu multă verdeață. De fapt, ei au o listă întreagă de alimente interzise, iar multe legume (kitniyos) au trecut pe această listă, ca atare, deși pe listă sînt și legume care, tehnic, nu prea se încadrează în definiție.

Îmi sug burta și de-abia aștept zilele următoare, cînd s-a anunțat și un pește. Eu aș încerca un pufăcios otrăvitor, că nu știu cum se numește, adică peștele ăla care pare că de-abia se abține să nu izbucnească în rîs (ca și cum ar ști ce lucruri groaznice urmează să ți se întîmple), dar numai chef Sasaki are abilitățile necesare să-l prepare ca să nu dai ortul popii. Începe să îmi placă tematica pascală, se potrivește la aproape orice link! Problema e să avem unde mînca un pește bun. Nu vreau să spun că restaurantele sînt nașpa, doar am să spun că nu prea știu multe locuri decente.

Și dacă pur și simplu te-ai plictisit de mesele astea banale, uite, poți lua prînzul cu o mare personalitate istorică, destul de vie, dacă-ți așezi tu ochelarii RV un pic mai bine. „Cleo, vrei să-mi dai puțin gemul de caise? Mulțumesc, daa, splendidă dimineață! Care dintre piramide spuneai că-ți place cel mai mult?”

Și-acum două lucruri mai serioase, așa, ca antrenament pentru săptămîna viitoare.

Insectele sînt ființe conștiente. Șah la… la… la cei care se gîndesc că, în fine, e mai etic să mănînci insecte, fiindcă, în mod normal, se anunță că micile viețuitoare vor alcătui din ce în ce mai mult meniul unei zile de mîine care numai nu-i poimîine.

În perioada asta, moartea și renașterea sînt temele predilecte de dezbateri și povestiri (nu mai sus decît un scroll am zis de ortul popii). Am și eu un link, eu zic că e o veste bună, iar dacă nu bună, măcar interesantă. E vorba despre The Infinity Burial Suit, un costum special care nu doar că ține loc de cutie și groapă, dar are în compoziție niște ciuperci care devorează resturile. Înțelegi tu, corporale. Adică dacă tot ne despărțim de această lume, să semnalizăm cu o panglică verde. Știu că toată lumea tot spune că e important ce lași în urmă, dar eu zic că e tot o metaforă.

Și pentru Kathryne Kellogg e important ce lasă în urmă. Cu cît mai puțin, cu atît mai bine!

Frumos, foarte frumos, aproape că îmi place și mie ce am scris. Știi cum e să te ascunzi sub cîte o piatră din două în două săptămîni?
Pe data viitoare, cam pe cînd nu mai e nici o coajă de ou întreagă!

*imagine Pixabay

clatite cu lapte de cocos-2

Clătite cu lapte de cocos (plus 5 idei de toppings)

Unde pâine nu e, ne adaptăm din mers. Unde lapte nu e, căutăm alternative. Unde foame e, facem clătite cu lapte de cocos.

Dar hai să o luăm pe rând.

Pentru cele 6-8 clătite de dimensiunea clătitelor americane (flapjacks) mai subțiri am folosit următoarele:

Ingrediente

  • o cană de 250 ml (necântărită, am luat cu cana din pungă) de făină integrală de grâu
  • o cană de lapte de cocos (în cazul meu am folosit o conservă de Rapunzel, tot lichidul, plus apromixativ jumătate din cantitatea de pulpă)
  • 2 linguri ulei de cocos topit (am folosit tot Rapunzel)
  • 1 linguriță (cu vârf) de praf de copt
  • 2 linguri fulgi nucă de cocos
  • 1 ou
  • un praf de sare

Opțional, eu am folosit, în special pentru aromă, că nu-s mare fan cocos și următoarele:

  • 2 linguri de rom (yep, the booze, nu esență)
  • 10 picături esență de portocale
  • 1/2 lingură zahăr pudră

Metodă

Mai simplu nu se poate, mai rapid nu există. Senzațional, multe semne de exclamare. Și vreo 2 emoji.

Avem nevoie de 2 boluri, și de o tigaie unsă cu ulei de cocos (altul față de cel trecut la ingrediente, pe ăla îl includem în compoziție). Într-unul din boluri, amestecăm ingredientele uscate (făina, zahărul dacă-l folosiți, praful de copt, sarea). În celalalt ingredientele umede (uleiul și laptele de cocos, oul, romul și esența de portocale). Apoi turnăm compoziția lichidă peste mixul uscat și omogenizăm.

Compoziția rezultată are consistența compoziției clasice de clătite. Dacă nu, puteți adăuga puțină apă pe care să o încorporați la restul ingredientelor.

Deschideți hota la maxim și geamurile de la bucătărie larg, sau mutați-vă în curte, la un foc molcom.

În tigaia încinsă și unsă cu ulei, turnăm câte un polonic de compoziție. Eu am folosit un polonic mediu, și o tigaie mică de fontă. Se coace fiecare clătită pe o parte – veți vedea cum se coace de la margini spre mijloc, și începe să fie mobilă în tigaie, semn că poate fi întoarsă – și apoi pe cealaltă. Eu le-am întors cu o spatulă, ca să nu fac întindere de la tigaia de fontă, dar cine are nevoie de mușchi, this is a good way to build them.

Cam asta e toată șmecheria.

clatite cu lapte de cocos

Ca toppings, dacă tot ați ajuns cu cititul până aici, poftim 5 idei rapide:

  • sirop de arțar (boring, I know, de asta nu l-am trecut la numărătoare, doar l-am enumerat, să nu uităm că e totuși un clasic)
  • dulceață de smochine crude, sau de nuci, sau de cireșe amare
  • dulceață de caise + brânză moale de capră
  • pesto (sau sosuri de astea primăvăratice cu leurdă, pătrunjel, spanac, etc)
  • pico de gallo sau orice altă salsa
  • muștar (dacă ați mâncat Doamne Ferește, înțelegeți de ce e pe listă)

Happy breakfast, brunch, dinner.

Leurda

Leurda de la A la Z

Probabil că vă este invadat newsfeed-ul de leurdă. Sau ați făcut schimb de rețete cu leurdă la birou și aveți în plan o tartă cu brânză și leurdă pentru weekend. Sau poate că nu urmăriți zeci de bloggeri culinari și nici la piață n-ați ajuns să vedeți că e plină de leurdă și atunci trebuie să vă anunț că suntem în plin sezon. Iar dacă încă nu v-ați enervat că am zis de prea multe ori leurdă, vă invit să aflați o grămadă de lucruri interesante despre ea.  Citește mai mult

fish and chips, Bia Mara

Unde să mănânci în Bruxelles: Bia Mara

În lumina evenimentelor recente, o recomandare de genul ăsta poate suna ușor infatuată, dar în același timp lumea tre’ să și mănânce, așa că măcar să mănânce bine. Mai ales că Bruxelles e unul dintre orașele europene în care mâncarea poate fi și foarte scumpă și foarte proastă, dar și la prețuri decente și delicioasă.

Iar Bia Mara e unul dintre cele din urmă (e listat și în aplicația Slow Food Planet). Cu un concept creat de Barry și Simon pe străzile din Dublin în 2011, localul a ajuns foarte popular după ce s-a deschis și în Bruxelles.  Citește mai mult

salata fasole rodie patrunjel quinoa nuci 2

Fasole. 10 idei de Meatless Monday

De când n-am mai dat prin bucătăria adeliciană s-a făcut martie și a apărut ceapa verde în piețe. N-am mai putut sta deoparte cu atâta avânt primăvăratic și am revenit la fix, de Meatless Monday, să vă dau niște idei cu fasole. Până se umplu tarabele de verzituri și ne putem face de cap cu o grămadă de spanac, zic să nu ignorăm pe nedrept această leguminoasă care ar putea intra lejer în gașca super alimentelor.

Fasolea e plină de vitamine, minerale și antioxidanți și e la îndemâna cam tot timpul. Plus că-i super simplu să mergem puțin mai departe de ”fasole cu cârnați” și ”borș de fasole”, următoarele rețete vă vor convinge de asta. Click-click pe fotografii dacă vreți să le descoperiți.

Citește mai mult

noodles-569106_1280

Jurnalul navigatorului mîncău #42 (25 februarie-2 martie 2016)

Unul dintre avantajele de a fi jder este că nu trebuie să mergi la școală. Există niște programe naționale și internaționale, în cadrul cărora vin cîțiva traineri avizați care să ne învețe despre răspunderea noastră la vînătoare și despre pericolul de extincție la care supunem, cică, cîteva mamifere mai mici. Se vorbește despre corectitudine politică, responsabilitate forestieră și alte astea, s-a discutat chiar despre vegetarianism, dar întîlnirile sînt ocazionale și nu se cere prezență obligatorie. Uneori este o atmosferă frumoasă, iar mie îmi place mai mult practica, cînd molfăim tot felul de bunătăți, mai ales că unii antrenori fredonează pe nas în timp ce mîncăm.  Mă duc, în general, rar, și atunci cînd o fac, mă duc pentru networking. Nu vreau să mă laud, dar pot trage la vizuini din multe păduri europene, cel puțin.
Citește mai mult

crumble cu mere, shot cu mere

Tartă cu crumble, mere și zmeură

Tocmai m-am întors de la Micul Prânz #2 – al celor 3 , unde sper că și alții dintre cei prezenți au apreciat la modul real că un prânz 100% vegan poate fi și gustos și hrănitor, și mi-am dat seama că am rămas datoare cu ceva rețete de la primul brunch.

Când burta e plină și introducerile devin mai scurte, așa că trec direct la rețeta de crumble cu mere și zmeură, pe care îl recomand oricui are poftă de un desert dulce-acrișor, atât de gustos încât să merite activitatea din bucătărie.  Citește mai mult

beach-690487_960_720

Jurnalul navigatorului mîncău #40 (11-17 februarie 2016)

Salutări, salutări, să-mi șterg colbul de pe palton și sarea de Atlantic de pe căciulă.

Scuze că am lipsit săptămîna trecută, dar am fost invitat, în ultimul moment, de către prietenul meu Phil, să asist la ziua ziua lui specială. I-am ținut trena toate orele în care el și-a căutat umbra, în uralele locuitorilor din Punxsutawney, care-i oferă jobul ăsta sezonier. Nu puteam refuza, să rămînă omul fără un loc de muncă stabil.  Citește mai mult

meniu-caravan

Unde să mănânci în Chișinău: Caravan

You know how much I love a good roadtrip. Mai ales de când cu ARF care a fost cumpărată fix pentru așa ceva și cu excepția parcărilor desuete sau a atingerilor nefericite, toarce la fiecare ambalare de călătorie foodie.

Deși am HQ în Iași de 14 ani, nu am fost niciodată în Chișinău până acum și-mi dau seama că există o ușoară tendință să luăm chestiile care ne sunt la îndemână for granted, tocmai pentru că nu depunem mare efort pentru ele. Cam așa și cu Chișinăul la mine.  Citește mai mult