Micul Pranz - Adelicii- coltunasi

Colțunași cu brânză de capră, salvie și dovleac

Ți-am zis de nenumărate ori că aș putea să renunț la foarte multe dintre ingredientele cu care se gătește în general în bucătării mai mult sau mai puțin fandosicoase. (Apropo, am citit că dacă vrei să vorbești americana, e suficient să inventezi cuvinte.) Limitarea ingredientelor chiar mi se pare un challenge mai bun decât accesul la ce tot vor mușchii de vită Kobe.

Ăsta e și unul dintre motivele pentru care-mi place conceptul CUIB, și când mi s-a pus pe tavă ideea cu Micul Prînz mi s-o aprins tot pomul de Crăciun în cap. Ce-i drept și hamsterul era în OD de ciocolată în ziua aia.

Anyway, acolo unde sunt limite, sunt și oportunități. Să gândești și apoi să execuți un meniu de 3 feluri, vegetarian, local și potrivit pentru 30 de oameni, în contextul unui eveniment în care fondurile se duc la construirea unei sere ecologice, parcă pune puțină presiune pe tine. Adică pe mine.

But then again, dacă-ar fi prea ușor, I wouldn’t take so much pleasure into doing it, deci nu mă plâng. Deși mi-aș dori să fiu mai pricepută tehnic; măcar la nivelul la care e hamsterul din capul meu, ocupat toată ziua cu ronțăit ciocolată și învârtit la rotițele imaginației.

E iarnă, chiar dacă nu pare. Nu crește încă mare lucru pe câmp, iar serele micilor fermieri care nu se-ndoapă cu pesticide nu-s foarte bogate în opțiuni. La Colline face o brânză de capră corectă, dovleci se mai găsesc prin beciuri, salvia e-un Verde Bun care crește și-n balcon la nevoie, iar un preparat complet, pe lângă proteine și carbohidrați, tre’ să vină și cu ceva unt la pachet.

Am vrut să-ți fac o idee de ansamblu despre cum am ajuns la colțunașii cu brânză de capră, salvie și dovleac. Restul a fost doar o serie de teste și ajustări până am ajuns la rețeta următoare, detaliată mai jos doar pentru 2-3 persoane, în funcție de ce/dacă mai mâncați și alt preparat la aceeasi masă.

Ingrediente

Pentru aluatul de colțunași

  • 50 g făină albă
  • 50 g făină integrală
  • 1 ou

Pentru umplutură

(cantitățile sunt ochiometrice, nu le-am calculat nici pt meniul de 30 de persoane, am făcut umplutura după gust)

  • 250 g de brânză de capră cremoasă, simplă (am folosit o cutie de La Colline)
  • 3 bucăți de dovleac copt sau piure de dovleac simplu (50-70 g)
  • câteva frunze de salvie
  • sare după gust (sau fără, depinde cât de sărată e brânza de capră pe care o folosești)

Pentru sos

  • unt gras la discreție
  • alte câteva frunze de salvie

Ies 14 colțunași din cantitatățile astea de aluat. Umplutură e posibil să rămână, dar o poți unge pe pâine de-un snack mai târziu.

Metodă

Am pregătit întâi aluatul, exact ca și cum aș face un aluat de paste. Am amestecat cele două tipuri de făină, am spart un ou deasupra, am încorporat și frământat până am făcut mușchi la mână, ca să formez un aluat elastic, după care am împachetat aluatul în folie alimentară și l-am băgat la frigider 30 de minute.

Apoi am făcut umplutura. Adică am amestecat într-un bol toate ingredientele, cu mențiunea că am rupt frunzele de salvie în bucățele, și le-am împrăștiat oarecum omogen în conținut.

Opțional, în funcție de cantitatea de umplutură pe care vrei să o pregătești și de tipul de brânză folosit (mai ales dacă nu e o brânză cremoasă), poți să pui și un gălbenuș de ou să ajute. Albușul îl poți folosi separat (tot opțional) să lipești colțunașii la împachetat. Sau îl poți adăuga la umplutură împreună cu gălbenușul. Important e să nu-l arunci.

Bon, cu umplutura pregătită, am pus și o cratiță cu apă sărată la fiert pentru colțunași. Pentru fiecare litru de apă, 1 lingură de sare.

După ce au trecut cele 30 de minute de odihnă pentru aluat, l-am scos din frigider, l-am despachetat și l-am trecut prin mașina de paste, ca și cum aș vrea să scot din el foi de lasagna. Le-am făcut subțiri (nivelul 6 la mașină) și le-am tăiat pătrato-dreptunghiuri, în care am pus câte o linguriță cu umplutură. Cu ajutorul unei forme am lipit colțunașii unul câte unul, și am eliminat resturile (pe care le-am trecut iar prin mașina de paste pentru altă foaie de colțunași), să arate toți ca niște aripi de fluture.

Dacă nu vrei să-ți bați capul, și/sau dacă n-ai nici mașină de paste, întinde aluatul cu rola pe o suprafață înfăinată lejer, în foaie subțire, de 2-3 mm. Taie pătrate de aluat relativ egale ca dimensiune, pune în ele umplutură cât să poți să le îndoi pe diagonală fără să dea umplutura pe afară și fără să se rupă, lipește colțurile între ele, eventual apasă puțin și cu o furculiță pe margini și pune-i la fiert în apa care ar trebui să bolborosească deja.

Fiecare serie de asta de colțunași (cu aluatul întins subțire, da?) e gata după 3-4 minute în apă care fierbe.

Ca să închei gospodărește, am topit unt gras într-o altă cratiță, am aruncat și ceva frunze de salvie acolo, și am trecut fiecare colțunaș prin sosul astfel format câteva secunde.

La servire am presărat foarte puțină nucșoară deasupra fiecărei porții de colțunași.

Și ăsta a fost unul dintre preparatele din meniul de la Micul Prînz. Urmează (sper) și restul zilele viitoare.

Adelicii-coltunasi cu branza de capra, salvie si dovleac coltunasi cu branza de capra, salvie si dovleac Micul Pranz - Adelicii coltunasi cu branza de capra, salvie si dovleac

imagini: Iustin Șurpănelu

picnic adelicii

Picnic Adelicii team & friends la final de 2015

Ca niște adevărați foodies în căutare de experiențe și experimente culinare inedite, am încheiat anul trecut editorial pe picnic mode, cu o ieșire în grădina botanică din Iași. După ce cu o zi înainte termometrele arătau 15 grade Celsius, nu ne-am închipuit că 24 de ore mai târziu va fi o zi cu -7 grade la purtător.

Frigul pătrunzător și vântul demn de știri senzaționale ne-au demonstrat din nou irelevanța planurilor de acasă în contextul realității din oraș. Așa că am decis să “embrace the weather” și să go with it either way.

Nu s-au întâmplat fețe de masă albe și nici minimalism culinar studiat, dar s-au nimerit o masă improvizată dintr-o cutie de lemn, care servește la păstrat legume dar și ca props pentru poze, diverse adelicioșenii rapide și ceva porcăieli cu brânză că nu se poate fără, bubbly și mulled wine, precum și-un pulled veal în ceaun de fontă de-a stat June în coadă.

E drept, au fost necesare aproape 2 luni după, ca să ne dezghețăm complet și să ne revenim suficient cât să finalizăm clipul. Însă experiența asta, spontană, naturală, autentică va rămâne în istoria noastră colectivă.

Sunt recunoscătoare pentru că știu așa oameni și câini.
Asta suntem, cu asta defilăm. Vizionare plăcută.

//
Oscaruri:

Iustin Șurpănelu, visual boss

Adu, Cornell, Ioana, Irene, Sim, Stepan – oameni
Fram, June aka Desdemona – câini

Muzica:
Alt J – Every Other Freckle

pexels-photo

Comfort food preferat când ești răcit. Sondaj printre bloggerii culinari

Ce te consolează când zaci în pat răcit și nimic nu pare să îți calmeze durerile de gât, de cap și febra și mucii și toate neplăcerile cu care năvălește peste tine gripa? Visezi să poți iar respira și îți mângâi sufletul cu ceva bun de mâncare, așa cum fac eu? Poate că ești chiar unul dintre norocoșii căruia i se aduc pe tavă toate bunătățile solicitate.

În cele trei săptămâni de răceală de care m-am bucurat iarna asta, am avut timp să-mi pun astfel de întrebări și să-i chestionez și pe alții. 16 bloggeri culinari mi-au povestit care e comfort food-ul lor preferat când sunt răciți și dacă și-l prepară singuri sau îi răsfață cei dragi. Citiți și voi mărturiile lor și inspirați-vă din ele. În ordinea în care au răspuns, ta-daam: Citește mai mult

vintage-aunt-jemima

Jurnalul navigatorului mîncău #39 (21-27 ianuarie 2016)

Stai! Ia pune mouse-ul ăla ușurel pe măsuța de colo. Așa, și celălalt mouse, la fel de ușor și la vedere. (Nu, trebuie să ies puțin din rol…)

Salutări,

Nu știu dacă răbdarea e neapărat punctul forte al genului nostru martesc, în general, al familiei Mustelidae, în particular, sau doar, pe plan local, al sub-familiei Mustelinae, dar am fost la film și nu am adormit deloc, ahem. Poc! Poc!, western, ca în, ah, vremurile cînd eram puiuț și împărțeam cu șobolanii cinematografelor re-re-re-reluările cu John Wayne.
Citește mai mult

fantasy

Jurnalul navigatorului mîncău #38 (14-20 ianuarie 2016)

Mă rog, salut.

Mda, se pare că în ultima vreme sîntem cu toţii mai triști și mai posaci. Ca să nu zic morocănoși. Ca să nu zic necomunicativi, în loc să zic nesociabili. Ridic și eu, cu lene, coada aici. Nu, mai sus de-atît nu pot. Am păcătuit, așa că ne merităm soarta. Cum să fii energic după kilogramele de tobă, caltaboși, cirnați, fripturi, sosuri, murături, dacă de abia au trecut trei săptămîni de la ultimele sărbători. Păi normal că de abia acum se simte! Și se simte rău. Cum să fii vesel dacă aura ta e maro gratinat cu puncte albe de grăsime?! Prin toți porii noști de păcătoși iese o lehamite și o lipsă de energie, încît, dacă ne-am putea urni, am sări la gîtul oricui ne mai întinde vreo tavă cu plăcinte.
Citește mai mult

mojar-dhal vegan cu linte

Dhal vegan cu linte

Unii vara nu dorm, alții iarna nu scriu. C-așa-i, nu te pui cu talentul și inspirația nimănui. Dar după o vacanță de snowboard și de mâncat toată ciocolata Milka Oreos din Spar, a venit vremea penitenței. Kidding, obviously, tot timpul e loc de ciocolată în sistem.

Dar aveam nevoie de o introducere decentă la rețeta asta indiană. Mâncare ușoară, rapidă – e gata în jumate de oră – și foarte gustoasă.  Citește mai mult

the-old-town-992308_1280

Jurnalul navigatorului mîncău #37 (7 – 13 ianuarie 2016)

Îți spun de la început să te grăbești, să lași cititul acum și să te duci să faci ce e vital și implică electricitate, pentru că nu e de glumit: vin veverițele!

Bun, dacă nu ai de făcut nimic vital, hai să ne îmbrăcăm frumos pentru masa de linkuri de săptămîna asta. N-ai să mai găsești doar o singură cireașă pe tortul din sumar, ca pînă acum, ci subiecte care mai de care mai grele, cu colesterol și trigliceride sclipicioase. Săptămîna asta, ne atîrnăm lănțișorul cu cristale jderovski, cum s-ar zice în feișăn, și vedem pe urmă dacă a meritat găteala. Dacă nu „se ia” lumina.  Citește mai mult

pexels-photo

Jurnalul navigatorului mîncău #36 (31 decembrie 2015 – 6 ianuarie 2016)

Fie ca anul ce a venit să îți aducă inspirație în bucătărie și inspirație, în general, să nu scrii niciodată urări cu fie ca, așa ca mine, nici măcar pentru bunicul tău care te roagă să trimiți mesaje în numele lui.

Ziceam eu că am să colind prin bucătăriile celor care au dat check-in-uri pe Facebook și, așa, am mers la sigur, însă ce am găsit… vai de capul meu: carne, carne și iar carne! Unde deschideai balconul – cîrnați pe sîrmă, la uscat, de căutai un borcan cu condimente, dădeai de tobă, în pîinieră – șoric. De atîta carne, era să rămîn captiv într-o cămară pentru că nu mai încăpeam prin gura de aerisire pe unde am intrat. Dar am scăpat, așa că să încep primul sumar din acest an (ne urnim mai greu, dar accelerăm constant). Chiar, mai este carnea trendy?
Citește mai mult

food trends

Food trends în 2016

Nu știu voi ce rezoluții aveți pentru 2016, dar eu vreau să aflu mai multe despre kombucha, să găsesc de cumpărat popcorn cu alge și să mănânc mai mult falafel. De unde asemenea idei trăsnite la început de an? În ianuarie ne ocupăm cu food trends pentru noul an, poate că vă aduceți aminte din 2015 și de acum doi ani, iar printre previziunile chef-ilor și consultanților în domeniu intră ce am enumerat adineauri.

Anul acesta, mâncarea se complică puțin și nu mă refer la faptul că vor fi la modă feluri greu de preparat. Gătim simplu, dar combinăm ingrediente deosebite în moduri neașteptate și ne bazăm pe arome delicate, mai subtile. Citește mai mult

bezele brad craciun

3 mâncăruri esențiale de Crăciun

Iar a venit Crăciunul. Nu pot să spun că mă entuziasmează foarte tare haosul din magazine, agitația din oraș și frigul (?), dar îmi place cât de cât ideea familiei reunite în jurul meselor pline de bunătăți. Și mai ales bunătățile.

Sigur are fiecare povești speciale de Crăciun cu final neașteptat (obligatoriu fericit), dar în ce privește mâncarea, mie îmi pare că toți suntem cam la fel. Tradiționalele cu care încărcăm masa festivă și fără de care sărbătorile de iarnă n-ar avea farmec le știm, dar ce putem afla nou despre ele?  Citește mai mult