Salone Del Gusto & Terra Madre: Trikalinos Bottarga

Pe principiul “Dacă nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”, cu ocazia Salone Del Gusto & Terra Madre am pus mâna pe câteva delicatese de stă pisica-n coadă.

Ziua de azi e dedicată uneia din ele.

Dar s-o iau cu începutul (ca să aibă sens și expresia din deschidere). 

Anul trecut, după ce-am căscat ochii să văd live top 50 cele mai bune restaurante din lume, am început să caut mai multe info despre El Celler de Can Roca, restaurantul din Girona votat cel mai cel. Și printre altele am dat peste lista de așteptare de 11 luni (are you effin kiddin me?!?!!?) pentru rezervări, și mi-a cam sărit orice chef de fancy-fine-dining-high-rated restaurant experience. Asta și după ce erau deja vreo 3 ani de când mă uitam de o masă la Noma și câteva luni de una la Fäviken. (yes, I have a total crush on Scandinavia and its cuisine).

Anyway, între timp m-am liniștit și s-a mai dus și din avântul meu pentru accese de meniuri Michelin, mai ales că lucrurile au mereu un fel de-a se aranja că dacă-i de întâmplat se întâmplă toate la momentul protivit.

Fast forward până acum 4 zile.

Lingotto, Torino. Salone Del Gusto & Terra Madre. Mai multe hale imense, dintre care 3 doar pentru producători din Italia. 1 enotecă în care-ți vine să te muți pe toată perioada târgului (valuri valuri de Franciaforta, Barolo, Barbarelo, Brunello, Chianti și altele asemenea). 175 de țări, fiecare cu ce-are mai bun, curat și corect. Grecia printre națiunile prezente. Cu Trikalinos Bottarga cu tot. Și cu o poveste care e definiție karmică pentru good things come to those who wait believers.

Ghici cine e furnizor de bottarga la El Celler de Can Roca, dar și la L’Atelier de Joel Robuchon (Taipei), Rouge Tomate și alte restaurante de top? Ghici ce apare între cele 30 de produse recomandate de Ferran Adria în cartea Hannei Collins “The Fragile Feast, Routes to Ferran Adria”?  

Fix Trikalinos Bottarga. Pam-pam! (insert gloating smiley here)

La El Celler de Can Roca, e inclus într-un preparat avangardist – macrou marinat și asezonat cu ierburi proaspete, capere și Trikalinos Bottarga. Asta înseamnă cam 15 kg de bottarga pe lună pentru un singur preparat. Nu-i rău deloc.

Pentru cine nu știe, bottarga (engleză și italiană), sau avgotaraho (greacă) e un preparat delicat făcut din icre de chefal, sau uneori din icre de ton sărate, și uscate la soare. Foarte popular în Italia, dar produs și în Nordul Africii, SUA, Liban, Turcia sau Grecia. Oarecum similar cu karasumi (o variantă japoneză similară), bottarga seamănă în final cu o bucată de file de pește împachetată în ceară de albine. Denumit și caviarul Sudului, se consumă ca atare, feliat subțire, sau dat prin răzătoare.

E considerat și un super aliment datorită conținutului de omega3.

Și, tind să cred că e considerat un produs gourmet și pentru că era un element important în dietele din Grecia Antică și există ca și delicatesă încă de pe vremea faraonilor.

Recomandările Trikalinos de asocieri cu vinuri în funcție de preparate sunt pentru Sauvignon Blancs din Valea Loirei, Rieslingurile din Austria, Alsacia, Australia și Germania, Chablis din Burgund vechi de măcar 5 ani, vinuri Savennieres, Manzanilla și vin alb Assyrtiko din Santorini. Pentru șampanie, merge cu una cu procentaj mare de Pinot Noir, iar cu whiskey cu single malt-uri sau afumături (cum sunt cele japoneze – I got lost here, I have 0 whiskey knowledge).

Ca să fie porcăiala completă, mi-am cumpărat și o cutie de pudră de bottarga, tot Trikalinos. Mi s-a spus să o folosesc ca sare și piper (just a pinch) peste orice fel de pește, sau ca să fancycăresc banalități de mâncăruri cum sunt risotto-urile cu legume. I don’t know about you, but I’m gonna do just that. Thank you, Lila, for all the knowledge and know-how you freely shared. 

Și bonus, ca să dau good karma and nomness mai departe, am inclus puțin și într-un preparat pentru Linguri Curioase, so get ready for much drooling, eye candy and a bigger mouthful than usual at this month’s brunch.

Asta-i pentru azi.

Next Salone story e despre unt, familie și convivialitate. Și surpriză, it is not about a French butter.