Ciresele de la A la U
Bine am revenit în bucătăria Adelicii! Colegii mei v-au ținut ocupați, dar sper că v-a fost dor și de mine. M-am gândit să vă aduc în atenție ceva fresh, niște bijuterii de sezon despre care sigur nu știți atâtea lucruri fascinante câte știu eu acum, după ce m-am documentat. Dragi adelicieni, iată totul despre cireașa de pe tort, cel mai bun fruct de vară:
Antocianidinele sunt substanțele care dau cireșelor culoarea roșie. Cireșele sunt foarte bogate în acești antioxidanți naturali cu proprietăți anti-cancerigene și au o capacitate aproape la fel de bună ca a ibuprofenului și a naproxenului de a bloca enzimele COX care cauzează dureri. Un suc proaspăt de cireșe îți ia durerea cu mâna. So they say.
Congelarea cireșelor nu doar le păstrează proprietățile până la 8-10 luni, dar le și îmbunătățește gustul. Trebuie să le cumperi când sunt coapte (spre deosebire de alte fructe, nu se mai coc după ce au fost culese), le speli și le scoți sâmburii, apoi le pui pe o tavă direct în congelator. După vreo 24 de ore, le transferi în pungi de plastic suficient de mari cât să nu îngrămădești cireșele în ele și înapoi la rece.
Disponibile pentru o perioadă scurtă de timp, de la finalul lui mai și până prin iulie. Se găsesc vreo 24 de soiuri românești de cireșe roșii (Boambele de Cotnari sau Regina), albe (Pietroase Dionisse), negre (Amar de Maxut, și Negre de Bistrița super bune pentru dulceață) și bicolore (Amar de Galata).
Februarie este, în mod bizar, luna cireșelor la americani. Sărbătoresc cireșele în afara sezonului pentru că în februarie e b-day-ul lui Washington și se pare că la mijloc e o întreagă poveste cu președintele și un cireș. Puteți citi aici the cherry tree myth.
Harold Robertson avea 17 ani în 1958, când a cules manual 555 kg de cireșe în 12 ore. Nu se cunoaște alt culegător de cireșe mai rapid. Acum nu se mai culeg așa, ci cu o mașinărie care se cheamă shaker (aici, în acțiune).
Japonezii spun că cireașa este printre fructe, ceea ce este samuraiul printre oameni. They really do love their sakura! Cireșele au un rol important în cultura japoneză, unde simbolizează natura efemeră a vieții (unii kamikaze își pictează flori de sakura pe avioane).
Kerasous (sau Cerasus, în latină, azi Giresun) este orașul turc după care și-au primit cireșele numele. Pe aici erau cultivate încă de prin anul 300 B.C. și de aici au fost prima dată exportate în restul lumii.
O lege delicioasă din Kansas, de mai demult, interzicea restaurantelor să servească tartă de cireșe cu înghețată.
Michigan este Capitala Mondială a Cireșelor, cu peste 75% din producția anuală de cireșe din State, cea mai mare din lume. Aici a fost plantată prima livadă de cireși, pe la 1600. Totuși, eu cred că ăștia sunt în eroare, la noi în Moldova se produc cele mai multe cireșe.
Plinius cel Bătrân (îl țineți minte din articolul despre scorțișoară, cred că îi plăcea să scrie despre mîncare) spune că Lucullus, un vestit comandant și gurmand al Romei Antice, a adus cireșele în Europa după războiul cu Pont Mitridate, din Cerasus. Pentru că îi plăceau noutățile culinare și ospețele luxoase.
Sursă bună de vitamine, cupru, calciu, fier, potasiu și melatonină, cea din urmă în cantităși substanțiale chiar, mai ales în cireșele Montmorency. O porție de Montmorency conține între 0,1 și 0,3 miligrame de melatonină, atât cât trebuie ca să-ți inducă somnul. Plus că zahărul predominant din cireșe este levuloza, perfect asimilabil de către diabetici.
Viermii din cireșe sunt inofensivi și semn că fructele nu sunt stropite cu insecticide, nu-ți fie frică de ei. De fapt, nici nu sunt viermi, sunt niște larve de muște, care nu supraviețuiesc în coprul uman, pentru că îi distruge acidul gastric. Tot detestabili rămân.
Un cireș produce fructe cam cât pentru 30 de plăcinte, iar pentru o plăcintă e nevoie cam de 250 de cireșe.
Și acum, la piață că tare ar merge un clafoutis.
image credits: jayneandd