bezele brad craciun

3 mâncăruri esențiale de Crăciun

Iar a venit Crăciunul. Nu pot să spun că mă entuziasmează foarte tare haosul din magazine, agitația din oraș și frigul (?), dar îmi place cât de cât ideea familiei reunite în jurul meselor pline de bunătăți. Și mai ales bunătățile.

Sigur are fiecare povești speciale de Crăciun cu final neașteptat (obligatoriu fericit), dar în ce privește mâncarea, mie îmi pare că toți suntem cam la fel. Tradiționalele cu care încărcăm masa festivă și fără de care sărbătorile de iarnă n-ar avea farmec le știm, dar ce putem afla nou despre ele? 

Cozonacul

Indispensabil în acest moment al anului, la fel ca salata de boeuf fără boeuf și prăjitura Albă ca Zăpada. Știu că este simbolul fundamental al tuturor sărbătorilor românești mari sau mici, însă la Crăciun cozonacul trece de la tradițional la extraordinar. Se umple în exces cu nucă, stafide și ciocolată. Și mac și rahat. Se coc mulți și îi folosim în loc de pâine, când rămânem fără.

Ce am aflat nou este că Bucovina are niște cozonaci specifici care se cheamă babe bucovinene. Pot avea până la 20 de ouă în compoziție, sunt foarte aromați și se coc în forme speciale de ceramică. În zonă cred că n-au avut chef să țină cont de recomandarea, valabilă și astăzi și apărută într-o carte de bucate de la 1718, de a coace cozonacii în forme lungi și înguste. Nu știu exact, totuși, la care tăvi înguste face referire cartea de bucate britanică pentru că în ”Povestiri din Canterbury” apar menționați cozonaci făcuți cu câte 13 kilograme de făină și smântână fără măsură…

Orice ar fi, dacă vreți un Crăciun fericit, nu cumpărați cozonac din supermarket, îl mâncăm prea rar ca să nu merităm unul foarte bun. Panettone ăla primit la petrecerea firmei păstrați-l pentru când nu mai e nici o urmă de prăjitură prin casă. Și după ce ați transformat feliile de cozonac nemâncate și uscate în frigănele delicioase.

Carnea de porc

Sub formă de tobe îndesate cu carne și cârnați usturoiați, cum spuneam și mai demult că îi stă bine porcului de Crăciun. Care e foarte special pentru români pentru că e un vechi simbol al norocului, belșugului și al fertilității, echivalentul anului vechi ce se încheie, altul nou se naște etc. etc.

Nu chiar la toate felurile posibile sunt necesare la Crăciun, dar o friptură mai deosebită  de porc tot trebuie să fie pe masa de sărbătoare. Ideal dintr-unul de Bazna sau Mangalița, porcii românești care într-o vreme nu lipseau din nici o gospodărie transilvăneană, dar asta poate peste câțiva ani, când o să reușească reînvierea tradiției creșterii lor.

Vinul fiert

În special cel roșu, cu portocale, nucșoară, anason stelat și neapărat scorțișoară este reprezentativ mai ales pentru seara de Ajun când trebuie să reziști grupurilor de colindători. Și pentru seara dintre ani și pentru toate serile. Iar de data asta, îmi surâde ideea unui vin alb fiert, cu arome spaniole.

Se pare că varianta de vin roșu fiert doar cu piper și îndulcit cu zahăr se cheamă izvar și se bea de pe vremea lui Hipocrate care i-a și dat numele hypocras. Are o istorie destul de condimentată în care un loc important îl ocupă francezii, cei care au valorificat conceptul și au făcut din vinul condimentat o băutură faimoasă.

Este impropriu numit fiert, mai degrabă ar trebui să-i spunem vin încălzit, pentru că, dacă vrem să îl prepaăm corect și să iasă bun, nu ar trebui să-l lăsăm să dea în clocot (de la 83 de grade alcoolul se evaporă, iar mirodeniile își pierd aroma și proprietățile).

Extra

Nu uitați de voia bună, mâncarea (făcută cu dragoste) e doar un pretext să te întâlnești cu cei dragi. Toate felurile o să-și piardă farmecul chiar din a doua zi, dar glumele și poveștile familiei și prietenilor nu. Sărbători reușite!

Leave a Reply