Jurnalul navigatorului mîncău #52 (12-18 ianuarie 2017)

Eh, dragilor, a venit timpul pentru o nouă pagină de resurse prețioase, nu-i așa? Ronțăi la gîndăcei și te întrebi ce să mai scanez eu interesant în timpul ăsta? Sincer să zic, ronțăi și eu gîndăcei și am impresia că e din ce în ce mai greu să ajungi la povești bune din domeniu. Sau poate a fost o săptămînă mai searbădă, plină doar de materiale științifice, planete noi, trumpisme și putinisme, parametri cuantici și inteligență artificială, de nici nu știi ce mai este real și ce nu. Vorba lui Woody Allen: dacă nimic nu este real și totul e o iluzie, tot ce-i sigur e că pentru covor am plătit mai mult decît făcea.

Oricum, după scuzabila mea părere, cred că articolul săptămînii trebuie să revină unei specii asiatice de fasole, ireal de bună, pe care o facem vedetă media în acest număr. Fasoleus fosfoculis asta rezistă la temperaturi foarte mari, la secetă, practic să vrei să o pîrjolești, inunzi, cutremuri și să o sperii și nici că ai să reușești. Și pentru că nu ne batem joc de speciile pe care le-am vrea și aici, numele științific corect al acestei plante este, și sper să nu mă-nșel, Phaseolus acutifolius.

Ar fi fost interesantă și discuția din pădurea tutelară „de ce nu iese suculent pieptul de curcan cu legume la cuptor, dată fiind o serie de variabile care nici în ruptul capului nu doresc să devină constante”, dar nu am aprobarea marii adunări forestiere să public stenogramele. În lipsa acestora, am copiat următorul link, tot despre chefi și tot despre pregătirea felurilor de mîncare. În formă e vorba de prînzuri gătite din resturi și deșeuri, într-o mișcare de stigmatizare a risipei alimentare. În esență e vorba de Gordon Ramsay.

Nu știu dacă tot ce e picant e sănătos, dar există date savante că Red Hot Chili Peppers fac minuni. Ardeii, și poate și formația. Reduc mo..? Mort…? Morta…? Mortalitatea. Păi atunci, dați-i pe toți încoace, așa merită să asuzi din toată blana în timp ce-i molfăi.

Dacă ne tragem din maimuțe, ne mai interesează siluetele lor, nu? Maimuțele cu un regim alimentar sănătos arată mult mai bine decît cele care nu țin cont de oglindă și de aspect și sînt și cu mult mai zdravene, dar nu există o legătură concludentă între forme, sănătate și longevitate.

Inspirate reclame la croissante avem pe la televizor și la mare preț sînt acestea pe la noi. N-o zic eu, o scrie Florin Dumitrescu într-un articol de acum 20 de ani din Dilema. Iar în bucătăria cu croissante pe masă, se aud voci feminine:

„ – Bea și laptele ăla, măi copchile, ca să crești mare!
– Chiar așa, mami, buni, chiar așa?”

Am început cu gîndăcei, terminăm cu gîndăcei. Oricum ei guvernează planeta deja. Așa că nu fi în afara valului și agață și tu o broșă-rădașcă la rever, coase un buton sub formă de libeluă ori un ac de cravată verde ca un greiere, să fii în rînd cu lumea entomologică.

Iar dacă pozele de mai sus nu sînt chiar pe gustul tău, ce spui de pozele astea foarte explicite despre zahărul exprimat în cuburi, conținut de alimentele populare pe care le ai prin preajmă? Data viitoare mă gîndesc cu atenție dacă mai comand pizza cu atîta dezinvoltură.

Dacă totul e real și, deci, data viitoare e reală, pe atunci, atunci!

*imagine Pexels

Leave a Reply