Jurnalul navigatorului mîncău #50 (4-10 august 2016)

Hello, adelicieni! … Adelicieni? Hmm… Bate vîntul, toată lumea e în vacanță sau toropită în spatele monitoarelor? Se termină vara și nu v-am spus încă despre relaxantul lapte de gîndac, nici despre brutăria lui Chad și nici cîtă semnificație mai are termenul de sănătate. 

Dar să lăsăm astea mai spre sfîrșitului acestui număr jubiliar al jurnalului meu (sub)culturalo- gastronomico-tehnico-animalier, că mie îmi place să acord multe conotații puținei munci pe care o fac ziua și și să începem cu o descoperire senzațională. (În treacăt fie spus, cred că o să ies la pensie fără dinți dacă ar fi să-mi duc promisiunea de 100 de numere pînă la capăt.)

O brînză puturoasă încă de acum 340 de ani (se pare că un Roquefort + niscaiva drojdie) era să le fisureze costumele și aparatele de respirat ale scafandrilor care au găsit-o, învechită suplimentar, pe fundul Mării Baltice. Acolo s-a scufundat odată cu cea mai mare navă a timpului cu care călătoarea, închisă în lăzi groase cu lacăte solide, la adăpost de hămesiții navigatori tunari. Scafandrii au dus-o la țărm, dar nimeni nu are curaj să o guste.

Ce e la granița dintre bucătărie și debara? Nu, nu e sufrageria, în apartamentele decomandate și nici dormitorul în cele semi-, e un laborator de alchimie, mua ha ha (fulgere, ploaie, umbre și scîrțîituri). Iar imaginile de pe Publicdomainreview stîrnesc și mai mult fascinația pentru aburul acesta suprarealist  al preocupărilor cu fieroase, elemente naturale și vrăjitorie.

Că tot veni vorba, alchimiștii contemporani au scos pe piață o secero-treierătoare mega-alchemică pe nume, cum altfel?, Alchema, care scoate alcoolul din fructe, direct, fără pîine și alte fițoșenii. Bine, doar cu un pic de Wifi. Hîc, la comandă online se poate?

Ați citit, deja, cred, zeci de articole pe Adelicii despre gîndaci ca principal fel de mîncare posibil al viitorului (și al prezentului tailandez sau asiatic, pentru cine are norocul să își ia bilet de avion pînă acolo). De-acum se vorbește cum, cu o cană aburindă de lapte de gîndac înainte de culcare, lumea se va învîrti în continuare, la fel, mai tare sau mai încet, depinde cît de greață ți se face.

Sănătatea a devenit o formulă din care nu ar trebui să lipsească, după cum ne toacă la cap media în fiecare zi, mișcarea, alimentația de un anumit fel și după un anumit ritual, ecologia, și mai completează tu pînă la punct. Indiferent cu ce ai completa, însă, formula va fi ușor de desființat.

Chad Robertson povestește într-un filmuleț foarte frumos cum a păstrat aproape intactă brutăria Tartine pe care a moștenit-o împreună cu soția sa și care funcționează și astăzi, 720p sau 1080p, într-un district dubios, pe vremuri, Mission District, San Francisco.

Mie toate ciupercile mi se par ciudate și dubioase. Nici nu știam, însă, că există atîtea feluri rare de ciuperci și fotografii atît de faine.

Gata și petrecerea, tum-tum-tum, bada-tsss!
Ne vedem pe 51.

*imagine Pixabay

Leave a Reply