Jurnalul navigatorului mîncău #45 (5-11 mai 2016)

Hola, mis compañeros,

Și nu vă scriu așa din întîmplare, dar conform acestui test, ale cărui intervale nu le-am putut, oricum, selecta ca în realitate, dorm ca o femeie spaniolă sau chiar mai puțin. Adică pun capul pe mușchiul meu de pădure preferat, muult după miezul nopții și mă trezesc imediat, în acorduri de lăută aragoneză. Păi cum, dacă sînt atîtea de citit și de făcut. De exemplu…
Hm, o secundă, că stiva asta de linkuri e cam mare, dar după așa somn latin treaba o să curgă rapid, așa că facem pe loc. Ia să vedem, asta că au înflorit cireșii japonezi e frumoasă, dar nu prea merge, cealaltă că respirăm particule de plastic care se depun pe plămîni e cam sumbră, astalaltă… nu, nici asta, așa, da, uite, una optimistă: Carnea roșie procesată ne omoară! Din nou. Începe să fie interesant cum, după cîteva zeci de sumare cu linkuri curioase parcurse constant, observ că de la o săptămînă la alta meta-studiile răstoarnă o concluzie științifică pentru ca peste o săptămînă-două să-i reactiveze valabilitatea. Așadar, săptămîna asta, un regim cu multe legume și ceva lactate ne asigură un drum spre pensionare fără peripeții medicale majore. Așa că omoară și cotletul ăla din frigider, nu mai cumpăra altul și pe săptămîna viitoare! Nu, eu mai stau o țîră, pe săptămîna viitoare tu, carne roșie și rea, cînd așteptăm cu sufletul la gură și grătarul strîns noile rezultate de cercetare.

Eu tot n-am înțeles din articolul de mai sus de ce anume e carnea cancerigenă, pentru că, uite, nu toate grăsimile sînt rele. Nu știu, studiul ăsta schimbă și el ceva sau doar adaugă un concept chic în ecuația mîncatului – cel de regim paleo-vegan, adică pegan? (Conceptul e mai vechi, e chic pentru mine, acum.) Aș adera la mișcarea asta care, pare-se, înarmată cu furculițe, cuțite, polonice și coșuri de cumpărături, evită, pe cît posibil, hrana procesată. Eu și peganii mei trăim ca oamenii, respectiv jderii peșterilor, adică.

Cred că, deja, algoritmii ăștia după care oamenii ar trebui să se ghideze în alimentație îmi arată mie, unul (doi), că sîntem cît doi amatori de pradă de baltă și pădure, cum v-am mai spus, că preocuparea pentru mîncare poate deveni excesivă. Nu trebuie să fie nici prea bine și nici prea rău, dar, ce să-i faci, cu echilibrul a fost greu în toate epocile. Ai putea doar să mănînci ceva bun și să te duci la treabă, la joacă sau la citit. Sau, na, ești în domeniu și trebuie să pregătești rețete frumoase pentru gurmanzi și gourmet. Sau, în cel mai rău caz, trebuie să citești și să comentezi pe scurt clișeele și tendințele, și n-ai încotro, sniff, the clicks must go on.

Acestea fiind spuse, mai trebuie pomenit și că s-au folosit niște sofisticării tehnologice moleculare și s-a căutat carnea de hotdog la ADN și, cînd colo, ce să vezi?

Plîngem pentru carne sau pentru albinele care pier necontenit? Pentru că, dacă ar fi de ales, pe mine m-ar interesa să salvăm albinele (dacă mai e cum). Și îmi văd aici strict interesul personal: fără albine nu se mai înmulțesc florile, fără flori nu mai bîzîie insectele, fără insecte nu mai roiesc păsările. Și… pînă aici, adică la păsări, că trebuie să mănînc și eu, uite cum îmi joacă feste logica deja!

Am scris numai despre cotlete, mușchi, ceafă, carne tocată și nimic despre ceva ușor și frumos ca un vis de vară. Nu e vară, dar în Japonia au înflorit cireșii lor faimoși. Te-am sîcîit la început, dar rezolvăm acum. Vrei să te plimbi pe sub ei, să mănînci flori, să citeși manga (manga, fără ă, sau, de ce nu?) la umbra lor, fă ce vrei, eu doar am văzut cum arată și îți dau și ție poze cu cei din Tokyo.

Sau poate ți-e poftă de-o banană ori ai un fetiș cu banane (tocmai a fost interzis în China mîncatul languros de banane). Lasă Băile Herculane și mergi și îngălbenește-ți ochii și urechile la muzeul bananei. Te rog să mă scuzi: la Muzeul Internațional al Bananei sau, cum îmi place mie să spun numele acestea, la Muzeul Bananei Internaționale. Articolul îți selectează, deja, 7 atracții principale, ca să nu o mai iei pe după tufiș, așa că să te distrezi bine!

Eram să uit: pînă atunci ne vedem la Food Revolution Day, în Parcul Pogor, vinerea viitoare! Hehe, nu, nu ne vedem, eu te observ pe tine, tu îți vezi de mîncare!

Pe curînd,

*imagine Pixabay

Leave a Reply