Gazpacho, de la A la V

Despre o supă rece, de vară, când roşiile sunt coapte frumos, vorbim azi? În plin ger de februarie? Păi ce altceva să ne aline sufletul înfrigurat (celor care nu iubim aşa tare iarna) dacă nu gândul la luna august a roşiilor bune de grădină. Acum învăţăm, la vară prestăm.

Deci ce-am aflat despre gazpacho? 

Andaluzia. De aici provine, o regiune din sudul Spaniei, unde lucrătorii cu ziua de pe plantaţiile de măslini şi viile de struguri înmuiau pâine într-o supă rece de usturoi, ulei de măsline, sare şi ce legume proaspete aveau la îndemână (roşii, castraveţi, ardei iuţi) ca să poată munci cu spor în soarele fierbinte de vară.

Bun de tot: dacă ingredientele-s de sezon, cât mai proaspete şi aromate, cu puţină mentă sau puţin busuioc (să fie extra-fresh), împreună cu Sauvignon Blanc, Pinot Blanc ori alte vinuri puţin acide (ba da, este posibil un pairing cu gazpacho).

Crutoane sau crumbsesenţiale pentru un gazpacho reuşit.

Decembrie 6 este Ziua Naţională a Gazpacho. Cam curios, ţinând cont că e o supă de vară (aha! deci există motiv să te gândeşti la gazpacho iarna). Nu cred, totuşi, că poate concura la noi cu Moş Nicolae.

Ferran Adrià, faimosul chef, are o reţetă proprie de gazpacho de lux la fel de faimoasă, cu homar. Tot el, în reţeta clasică de gazpacho, recomandă puţină maioneză, pentru o consistenţă mai cremoasă.

Ingredientele de bază sunt: roşii (pot fi şi galbene sau portocalii), castraveţi, ardei roşu, ceapă şi usturoi, ulei de măsline, oţet din vin alb, pâine înmuiată în apă.

Metode de preparare sunt mai multe, cu mici variaţii între ele. Poţi să faci gazpacho aşa: tai toate legumele crude în bucăţi mari, adaugi pâinea înmuiată şi restul ingredientelor, bagi la blender până capătă consistenţa unei creme, lungeşti cu apă dacă vrei şi adaugi crutoane la final plus câteva cubuleţe de roşie şi castravete deasupra.

Nişte reţete de gazpacho de la Food&Wine, ca să vă inspiraţi. Gazpacho cu fructe, o reţetă care include şi creveţi, gazpacho pentru toate gusturile.

Perfect pentru zilele caniculare. Pentru că legumele sunt crude şi pline de vitaminele lor şi antioxidanţi. Pentru că reduce riscul de hipertensiune şi reglează nivelul glicemiei. Pentru că e uşor de digerat. Dintr-astea.

Rece. Gazpacho e o supă rece, neapărat, să n-o întoarceţi chelnerului la restaurant, pentru că voi voiaţi un borş cald. E o supă de vară, o mâncaţi/beţi direct din frigider, îi adăugaţi apă foarte rece sau cuburi de gheaţă şi vă bucuraţi de ceva hrănitor şi răcoritor.

Variante câte vrei. Există gazpacho de multe feluri, în funcţie de regiune sau tradiţiile diferitelor familii spaniole – ajo blanco (gazpacho alb, cu migdale şi fără roşii), salmorejo (un gazpacho gros, ca un piure şi mult mai bun cu puţină şuncă Serrano), gazpacho verde (are mai mult avocado sau castravete la bază).

Cam greu cu gazpacho zilele astea, când roşiile au gust de şosete, dar vin ele, vremurile bune. Până atunci, noroc de sucul de roşii pus la cămară vara trecută (în curând voi învăţa mai multe şi despre asta)…

Leave a Reply