Cand vinul alege mancarea

Printr-un context fericit am obținut aprobare de sus să public cele de mai jos – un guest post (la mai multe) care vine de la cineva, să-i zicem Marian – prieten de nădejde, pasionat de vinuri, consumator de gastronomie Michelin, și cel pe care-și bazează mulți producători de unt profitul lor anual.

Restul e aproape cu ghilimele.

Vinul a ales mâncarea și nu invers. Adică aveam sticla asta minunată de Riesling din Mosel Saar Ruwer, 2001 (aproximativ 12 ani avea micuțul), producator dr. Loosen (unul dintre tăticii Riesling-ului în Mosel, unde se face cel mai bun Riesling din lume), podgoria Ürziger Würzgarten, Spätlese.

E un Riesling minunat. Demidulce, dar matur, cu un fruct copt frumos, rotund, elegant și perfect balansat la 7.5% alcool. Se potrivește bine cu o salată ușor mai zveltă și cu caviar/icre. Și practic pe el (pe acest Riesling) mi-am construit meniul.

Scoicile au aparut in peisaj ca să împace pe toată lumea, să dea mai multă armonie tabloului, plus că sunt absolut delicioase și le-aș folosi cu orice ocazie, cu ele pur și simplu nu poți da greș.

Pauză de șters saliva de pe tastatură.

Și dacă tot am aflat ce-i cu vinul, să trecem elegant și la detaliile din farfurie.

Mixed salad (valeriană, rucola, etc) + sosul meu clasic: smântână dulce / de gătit, oțet de casă cu tarhon, muștar Dijon, ulei de măsline, lămâie, sare, piper, în cantități după gust. Ideea e ca salata să aibă o coloană vertebrală bine definită, așa că nu vă sfiiți cu condimentatul.

Now, let’s pass on to the caviar.

Smântână (normală), sare, piper și iar lămâie și pt. sosul alb dedicat caviarului (sau icrelor la care are omul acces). Germenii se adaugă pentru aroma de pământ/pădure (spun unii), ca să susțină scoicile. Sau doar pentru estetică (spun alții).

Coquilles St. Jacques în unt (cât să acopere milimetric suprafața tigăii).

Pui untul în tigaia rece, dai focul la 3/4 din ce poate, aștepți puțin să se evapore apa din unt, apoi (fiind totul destul de fierbinte) pui scoicile.

1,5 minute pe o parte și apoi pe cealaltă înca 1,5 minute (cu diferențele de rigoare determinate de tipul de plită, aragaz electric, cu gaz, etc). Ideea e să facă puțină crustă. Ușoară, plăcută, nu să se ardă. Apoi se pot întoarce. (Atenție mare, se poate depăși foarte ușor timpul de gătire ideal, iar scoicile devin gumoase. Deci trebuie gatite ușor, la suprafață, repede, pentru că le patrunde temperatura super rapid.)

Fleur de sel și piper din râșniță la final și gata. Lămâie nu mai punem, pt. că avem suficientă aciditate în celelalte preparate de pe farfurie.

Drooling all over. Again. And cleaning could take a while, așa că bon appétit.