Unde sa manânci în Istanbul

Evident inspirat de comentarii pe facebook și întrebări la un pahar de ceva, articolul ăsta e în special pentru oamenii care vor niște referințe, fără să aibă pretenția că primesc de la mine biblia localurilor din Istanbul. 

De asemenea, înainte să încep cu detalieri, e de menționat că absolut toate locurile pe care le voi menționa mai departe sunt experiențe personale și fac parte din recomandări adunate de la oameni apropiați Istanbulului (localnici, în special) și cel puțin curioși în a experimenta culinar ce le oferă orașul.

Bon, acum că am clarificat asta, să vedem totuși unde să mănânci în Istanbul?

kantin

kantin (1)

Cea mai bună anghinare pe care am mâncat-o vreodată.
Cea mai bună anghinare pe care am mâncat-o vreodată.

Kantin

Unul dintre preferatele mele și considerat Chez Panisse-ul Istanbulului. E deținut de chef Semsa Denizsel, și servește preparate din bucătăria turcă.

Prânzul e doar 2 ore pe zi – de la 12pm la 2pm. Meniul se schimbă zilnic și e bazat pe ingrediente locale și de sezon, cărora bucătarul le dă un twist personal.

Noi am nimerit în sezonul anghinarelor, un ingredient pe care Semsa îl iubește și-l prepară în fel și chip. Ce-i drept, n-am mâncat anghinare mai bune în viața mea, și am curățat și farfuria nr. 2 de la masă.

Am nimerit în plină aglomerație (sau poate așa e mereu acolo), și am mâncat pe terasă (pretty view to cats and roofs), la distanță de zgomotul obișnuit al străzilor din Istanbul.

De reținut – Kantin nu face rezervări, așa că ideal e să fii acolo în prima sau ultima jumătate de oră din intervalul acordat prânzului, dacă vrei să găsești o masă. Altfel, poți să încerci un simit, sau altă crănțănică la un pahar de ceva, pentru că localul e deschis până la 7:30pm.

Restaurantul e la etaj, într-un bloc de pe o stradă din cartierul Nișantasi (unul dintre cartierele selecte ale Istanbulului, unde e plin de magazine de lux și cafenele asemenea, plus magazine gen Ladurée – pentru cine se rupe după macarons de fiță). La parterul/demisolul aceluiași bloc, Kantin are și un mic magazin de desfacere, unde poți să cumperi unt, pâine cu maia, și alte delicatesuri locale.

namli

Namli

Sau locul unde stai la coadă să se elibereze o masă ca să iei micul dejun. Și merită cu vârf și îndesat. Au un salad bar imens într-o incintă de unde nu doar că-ți alegi ce vrei să mănânci, dar îți poți cumpăra și pentru acasă o măslină, o bomboană, o bucată de fagure cu miere.

Micul dejun e un dezmăț total. Platou cu diverse cărneturi, brânzeturi, roșii și măsline proaspete. Platou cu omletă/scrob – the Turkish way – unde oul e bătut cu roșii, pare un fel de amestec semi-crud, but it’s so delicious. Meaty bits trase la tigaie (don’t know what, but the picture came out great). Miere cu caimac. Niște foietaje în formă de țigarete (se și cheamă similar, dar normal că am uitat, când mintea e la mâncare, nu mai contează detaliile astea) umplute cu brânză sărată. Și alte de-astea de le stingi cu o cafea mare și o prăjitură.

hamdi2

hamdi1

Hamdi –

Poziționat în zona turistică (Sultanahmet) din Istanbul, Hamdi e recunoscut pentru meniul de kebab. Au multe, multe opțiuni și e singurul restaurant la care am fost, care avea meniu separat de vinuri și un super protocolar și simpatic șef de sală (atent la tot ce mișcă, de la chelneri la clienți și tăvi cu mâncare).

De preferință, mergi la Hamdi seara la cină. Deși e posibil să nu mai aibă chiar toate preparatele din meniu, au în schimb o priveliște awesome peste podul Galata, luminițe de seară and all that city-sea blingy-jazz included.

Kunefe to kill for, pentru cine e fan (but more of this in a different story).

havuzlu

Havuzlu

Pentru când/dacă ajungi la Grand Bazar (which is huge, by the way). Sigur o să vrei să mănânci ceva după du-te vino prin nebunia de străduțe, tărăbuțe, negoțuri, negocieri și alte cele. Și ce alt loc mai bun să faci asta, dacă nu fix în incinta bazarului? Toată lumea știe unde e Havuzlu, întreabă și vei găsi direcția bună cu siguranță.

Mâncarea e semi-tradițională – adică au și preparate complet necunoscute, dar și opțiuni safe pe care sigur le știi din țară sau din alte zone. Îți poți alege direct din zona vitrină (adică și vezi preparatele, nu alegi doar dintr-un meniu de pe masă) sau, după ce ești condus la masă, aștepți chill să ți se povestească opțiunile. Oamenii știu engleză, la fel ca cei mai mulți dintre turci, măcar suficient de bine cât să te înțelegi cu ei. Eventual mergi pe recomandările lor. În principiu, n-ai cum să dai greș, orice ai alege. Mâncarea e în regulă, fără fandoseli, dar gustoasă și decentă ca preț.

Aici am băut cea mai bună cafea turcească și am mâncat cel mai dulce desert din viața mea. Nu mai țin minte cum se cheamă – mi-au zis că e cheesecake, dar am mai trecut prin asta și în Ucraina. Cheesecake are în fiecare țară altă semnificație.

konyali

pui cu piure de vinete

Konyali

Sau restaurantul pentru cei mai cei turiști ever – iubitori de muzee și de artefacte, care au musai trecut pe listă Topkapi. Sau pentru de-alde noi ăștia, care mergem la Topkapi pentru piureul de vinete de la Konyali. Bine, și pentru priveliște, deși parcă-i mai mișto aia de la Hamdi.

În altă ordine de idei, Konyali e fix în curtea interioară (personală) a casei sultanilor (acum muzeu, i-am dat cu skip pe jumate, deci fără prea multe detalii). Cu vedere la mare până hăt departe. Cu un meniu comic – au și paste pentru italienii cărora li-e dor de mâncarea de-acasă. L-am trecut aici mai ales pentru sarmaua (sau ce-o fi fost frunza de viță împachetată și umplută cu bulgur? și spiced up cu sumac) din farfuria cu legume și piureul de vinete mai sus menționat.

Și ca să închei tot în stil grande, când mergi în Istanbul e musai să mănânci la Musa aka Ciya Sofrasi, căruia i-am dedicat un capitol separat. Pentru că e such an amazing Turkish cuisine experience, that you’d never forget. Nu m-a impresionat deloc ca oraș Istanbulul, dar la Ciya m-aș întoarce și mâine.

Cam asta-i pentru restaurante. Stick close că urmează episodul cu Istanbul musts – locuri în care iei desertul.