Tartă cu lămâie. De la 0 la desert în 7 minute.

Say what?! Cum adică de la 0 la desert în 7 minute, și mai ales, cum adică o tartă cu lămâie?! gata în 7 minute? Ce super-wonder-cooking-chick cu puteri nebănuite zace în mine și nu am știut până azi!?

Well, nevoia te învață, și m-am gândit mult dacă stilul smuls de învățare e ceva ce să dăruiesc cu ușurință și celor 7 cititori rămași loiali acestui blog cât noi, Adelicii dream team, peregrinăm pe meleaguri îndepăratate reale sau virtuale.

Și apoi am realizat că poate și voi, cei 7 cititori, vă loviți de problema mea, și n-aveți o soluție, așa că asta vă va fi utilă. Sau poate că alți 7 căutători în google vor combate paradigme de dietă (ne)sănătoasă în rândurile care urmează și printre neliniștile scăpate printre dinți, vor scoate și mixerul din cutie.

Revenind pe plaiuri desertuase, s-a stricat cuptorul la care prestez momentan. O frumusețe de poveste, lungă și lată cât 6 ochiuri de aragaz, cu temperaturi de la 30 la 300 de grade, în care încap și 3 tăvi în același timp. Și mic dejun, și prânz și cină; și caserole și fripturi (nut roast, please) și roasted veggies.

Și e tragedie mare, pt. că-mi place mult să gătesc în cuptor – din motive de gust și de lene și de ușurință – mai ales în unul care e ordonat la temperaturi și coace pe placul meu, uniform și controlat. Iar acum nu mai e, și cât mai stau aici nici n-o să mai fie, pentru că service-ul vine abia peste 2 săptămâni, iar eu schimb bucătăria peste una.

Deci, tragedie!
Că unde cuptor nu e, nici copturi nu sunt.

Și unde disperarea e mare, apelăm la soluții de urgență. În cazul ăsta, un alt cuptor – mai compact, mai rapid, mai cu microunde. Șoc și groază. Deși am avut o perioadă acum niște ani, în care cuptorul cu microunde era cea mai folosită ustensilă din bucătărie, dar tartă la el n-am făcut până acum. Și mai ales nu una cu lămâie.

(Speaking of lemons, lămâile crescute în Rouakokoputuna, Noua Zeelandă, sunt cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată în toată viața mea, și de fiecare dată când culeg una din copac și mușc din ea mă gândesc la o modalitate de cărat lămâile astea oriunde mă poartă pașii și poftele pe lumea asta.)

Și acum, dacă tot am terminat de stabilit prioritățile din viața mea, să (re)facem totuși și tarta asta împreună, că merită efortul (ha, ha, ce mare efort!). După ce vă organizați ingredientele, porniți cronometrele – unele cuptoare cu microunde sunt mai rapide, și s-ar putea să vă iasă în 6 minute în loc de 7. Sau în 8, vedeți voi.

INGREDIENTE

Pentru blat

• 1 cană de făină, am folosit una simplă, albă
• 3 linguri de zahăr, am folosit ceva nerafinat dintr-un borcan
• coaja rasă de la 1 lămâie
• aprox. 80 g unt topit, am tăiat dintr-un pachet o bucată cu o lingură

Pentru umplutură

• 3 ouă mari, am folosit ce-am cules dimineață de sub fundul găinilor
• coaja rasă de la 2 lămâi, plus sucul de la 3 (adică și de la cea de la care am folosit coaja pentru blat)
• zahăr cât vă lasă inima, eu am pus 5 linguri, tot de ăsta nerafinat
• 1 lingură cu făină, tot simplă, albă
• 1/2 linguriță praf de copt
• un praf de sare

METODĂ

Pentru tartă am folosit o formă rotundă din sticlă, care se pretează și la cuptorul cu microunde. Am uns-o cu niște unt.

Într-un bol am amestecat toate ingredientele pentru blat, iar untul topit m-a ajutat să încorporez totul într-un soi de aluat moale, pe care l-am întins cu degetele în forma de tartă, după care am băgat 3 minute la microunde, pe programul de gătit legume crude.

După astea 3 minute, aluatul meu era deja blat de tartă, ușor mai moale pe zona din mijloc. Am scos din cuptor, am lăsat deoparte și am trecut la umplutură.

Am bătut toate ingredientele pentru umplutură cu mixerul, într-un bol curat, pe o viteză medie, cât să le omogenizez. Am obținut un amestec de consistență lichidă, pe care l-am turnat cu grijă peste blatul care aștepta. Am băgat iar la microunde 3 minute la același program de gătit legume crude. Am verificat și, cum umplutura nu părea complet închegată, i-am dat încă 1 minut în cuptor, cât să fie complet solidă, inclusiv pe zona centrală.

Am scos, am lăsat la răcit, am tăiat, am mâncat. Simplă, cu smântână lichidă lângă, sau cu înghețată pe. Am pus și la frigider pentru mâine, când o să fac poze – dacă mai am la ce. Dacă nu, fac încă una, să rămână dovezi pentru posteritate.

În altă ordine de idei, deși la gust a ieșit absolut minunată, do not try this at home?! Unless you want to develop a new obsession. Care merge o dată, de două ori, dar de câte ori se pretează tarta cu lămâie la cuptorul cu microunde?!

Până data viitoare, atenție la cuptoare și dare to experiment, even when lemons lure people into trouble!