Rants pe pâine cu maia în laboratorul Adelicii

Today was not a good day for kitchen science. Dee Dee, ai apăsat pe toate butoanele pe care le-ai văzut în fața ochilor.

Și când mă gândesc că totul a început cu o dimineață banală.

Am făcut ochi devreme, pisica dormea încă la picioarele mele și a dat-o pe-un mieunat plictisit când am înghiontit-o puțin neintenționat ca să-mi scot picioarele de sub plapumă. Afară ploua molcom dintr-un cer bacovian, am crezut că e vreo 6 ceasul. Am întins mâna după telefon, și-am văzut că arată 9 jumate. Se vede că nu mă trezesc des la ore de-astea nehotărâte. 

M-am spălat pe dinți, am băut apa cu lămâie, am verificat desemul pus de-aseară la fermentat și am pus apa cu făină la hidroliză pentru pâinea asta cu maia. Am pus și miez de nuci la copt în cuptor. Dacă divinitățile mănâncă, sigur le plac nucile, doar și pentru cum miroase-n bucătărie când oamenii le coc.

Nu le place cu siguranță mirosul de cauciuc ars și metal fumegând. Nici cel de aluat ars. De asta avem și liber arbitru, să o mai fasolim din când în când, ca să nu uităm să apreciem mirosul de nuci coapte.

Revenind la dimineața mea, totul s-a tărăgănat la fel de banal, până am dat peste cap procesul la pâine, că trebuia să ies la masă. Ca să vezi ce face un stretch & fold în minus și cum karma nu se uită în urmă.

Am stat puțin prea mult la masă, că deh, nu-ți dai seama cum trece timpul în companie potrivită. Mai ales când e și niște vin implicat. Degeaba a sunat de două ori alarma pentru pâine care ar fi trebuit să ajungă deja în baneton, nu să schimbe priviri cu interiorul frigiderului.

Am ajuns și acasă, e drept, doar că am pospăit aluatul pe fugă și am pus pâinea la dospit.

Am mai ieșit o tură după smântână și cardamom, că tot mut sous-vide-ul de 2 luni dintr-o pungă în alta și azi am hotărât să-l pun la treabă. Și dacă tot am intrat în băcănie, am luat și 5 spices și niște coriandru boabe că parcă-l mănânc, nu alta. Ceva de speriat cât de repede se termină pungile. Și-am mai mers și după livrarea de Callebaut pentru proiectul meu secret (care evident că nu mai e secret, acum că l-am menționat chiar și vag).

Am ajuns iar acasă, unde, între cât s-a preîncălzit cuptorul cu piatra de copt înăuntru și cât m-am apucat de preîncălzit baia de apă pentru sous-vide, m-am mai învârtit de 3 ori în jurul propriei axe, și am realizat că a dospit muuuult prea muuuult pâinea.

Chiar și așa, l-am băgat în cuptor, că de când cu maiaua îmi scade the snob level dacă mănânc pâine din comerț. Also, mi se usucă gâtul și-mi vine să tușesc de la cât de uscăcioasă e. E mare nevoie de brutării artizanale la Iași. Concurența e bună dacă elimină mizeriile care-s vândute pe post de pâine prin cartiere.

Între timp a ajuns și baia de apă la 71 de grade. După care a făcut flamă și boom sous-vide-ul și s-a oprit, ca să-mi arate că ce începe ca o zi banală se poate încheia cu artificii. Și ca un reminder că în bucătărie lucrurile se fac cel mai bine pe slow roll, nu pe fast forward.

La altă masă, Turcia a pocnit Rusia într-un avion. În Bruxelles oamenii stau baricadați prin case încă o săptămână și vor să bată recordul la sharuit pisici pe twitter. De Mali nu se mai știe nimic, că-i prea departe. Nici de Paris, că a apărut Roubaix pe hartă. Iar problemele mele de sous vide bubuit și pâine arsă nu valorează nici cât negru sub unghie prin perspectivele astea.

Să fim sănătoși. Mâine e o nouă zi. The end.