Prajitura cu sfecla, morcov si glazura carameloasa

Undeva între un moment de procrastinare, unul de înjurat ca birjarii taximetriștii la adresa wordpress și unul în care îmi făceam singură avânt să mai trec totuși pe la zona de rețete, în ciuda faptului că ultimele actualizări de CMS au transformat totul într-un modul plin de erori, mi-am amintit de Cristina. Care din februarie mă roagă să o inspir cu ceva cu brânză/iaurt și fără ciocolată. 

Și cu jumătate de an întârziere (better later than never, da?), iată-mă-s. Desertul ăsta e pentru tine.

Deși arată ca și cum ar fi cu ciocolată/cacao, nu e. Dar are brânză (și-ncă de-aia creamy) tot înainte în glazură. Și pulpă de morcov și sfeclă în blat. Că am mereu rezerve de astea în frigider/congelator, rămase de la sucuri energizante, presate la rece. C-așa-i cu trendurile.

Dar să revenim. Sper să te inspire.

Rețeta e găsită pe net și adaptată la cantitățile și tipul de zahăr folosit, că era way too much sugar for my taste în varianta originală.

La ingredientele pentru blat, eu n-am folosit nucșoară (de lene), zahărul a fost Muscovado, redus la 200g, și am uitat de nucă. Iar sfecla și morcovul, cam 50/50, undeva la 400 g în total. De asemenea, cantitatea de praf de copt recomandată mi se pare prea mare, aș zice mai degrabă 10g (un plic) maxim.

La glazură, pentru că mi s-a părut excesiv de dulce per total rețeta originală, am folosit cream cheese sărat*, unt de 82%, zahăr tot Muscovado și 4 linguri de sirop de arțar (din lipsă de lapte condensat și din lene să mă deplasez după o conservă). Hence, the chocolatey color.

Cream cheese sărat e o chestie gen Philadelphia sau Almette, dar fără o tonă de ingrediente greu descifrabile de oameni care nu-s chimiști. Doar brânză proaspătă de vaci (mai grasă) și sare. Dacă nu găsești în magazine, o poți face acasă (it is best, cause you can make it as salty as you like). Din brânză de vaci și sare mixate la robot până obții textură de cremă de brânză. Easy as pie.

În rest, am cam respectat ce zice rețeta originală. A ieșit chestiunea din imagini. Cu o glazură puțin cam prea dulce pentru gustul meu, dar ăsta e lately un semn bun dacă mă iau după ce zic alții. Too spicy for others is good for me, too sweet for me is awesome for others.

Cam atât pentru azi. Până data viitoare (whenever that may be), let me know if you try it out și dacă-ți place.