Linguri Curioase de Crăciun [follow-up]

Deși zăpada și viscolul i-a blocat pe unii în nămeți, noi ne-am petrecut de minune la brunch. Și dacă tot l-am încheiat în stil mare, măcar să spunem la toți ce s-a întâmplat la Linguri Curioase de Crăciunul prezent.

În primul rând, cum deja (parțial) se știe – a fost prima dată când am ținut meniul surpriză. Nu pentru că n-am fi știut ce vrem să gătim, ci pentru că ar fi trebuit să facem naming pentru toate felurile de mâncare și asta nu e treabă de câteva zile, pe care să o faci printre picături. 

Care e legătura între naming și niște feluri (aparent simple) de mâncare pentru un brunch? Ei bine, atunci când felurile alea de mâncare nu prea există (nu ca ingrediente desigur, ci în totalitate, ca experiență culinară), parcă nu vrei să pui acolo niște denumiri random care nu reflectă nici realitatea și nici ideea din spatele întregii operațiuni. Și anume că am urmărit să punem în farfurii cât se poate de mult din tradițiile și obiceiurile românești, într-o variantă de arome și gusturi pe care oamenii să le asocieze imediat cu Crăciunul.

Așa că am făcut o listă cu toate nebuniile de sărbătoare de pe mesele oamenilor – de la caltaboși, friptură de porc și cârnați, la răcituri, sarmale, pilaf, salate boeuf și ouă umplute, la prăjituri cremoase, cozonaci și turte dulci. Și am deconstruit, pas cu pas, tăiat și curățat lista, ca să rămână doar acele ingrediente care încorporează cel mai bine Crăciunul.

Am vrut un aperitiv ușor, dar consistent și bun – prin care să se facă trecerea de la perioada de post (pentru cei care țin) la bogăția și suculența meselor din familie. Cu ajutorul de neprețuit al lui Marian (guest cook de serviciu), am ajuns la ideea de aspic de legume în loc de răcitură cu carne, și salată similară cu cea boeuf, dar fără maioneza grasă și specifică (pe care am înlocuit-o cu una cu muștar cu piper verde și suc de la multe lămâi). Sosul de smântână, albușul de ou fiert transformat în zăpadă, și icrele de capelin (cu toată simbolistica peștelui și a dezlegărilor din post), precum și vinul Merlot rose, n-au făcut decât să dea tușele de sezon și de gust complet.

Pentru felul principal era clar de la început că porcul trebuie pus în evidență. Și a fost. Cu un fel fabulos care a încorporat și tradiții (la risotto s-a folosit orez pentru sarmale, da?). Nu mai zic de bacon care are o întreagă istorie în spate, și un proces de pregătire (i-aș zice fabricare, doar că la țară preparatele din porc nu se fabrică, ci se pregătesc în spatele curții, la afumătoare) care durează un an.

Iar pentru desert, am vrut să închidem cercul de Crăciun cu amintiri din copilărie, cu portocale și scorțișoară, cu arome calde puse în valoare de anotimpul rece. De asta am ales “Bulgării de zăpadă” (sau laptele de pasăre, cum am înțeles că e mai degrabă cunoscut desertul ăsta).

Am vrut să-l aducem și pe Moș Crăciun. Dar ne-a spus că dacă apare mai devreme de noaptea de Crăciun, comercializează magia sărbătorilor așa că ne-am mulțumit cu reni-elani în loc. Numai buni de ronțăit până s-a adunat toată lumea.

Am avut și mici probleme. Și cu un vin românesc care n-a ținut cu noi, dar pe care Paharnicul l-a înlocuit rapid cu o surpriză foarte faină, venită din Noua Zeelandă. Și cu desertul a cărui textură s-a cam moleșit când l-am scos de la căldurica aragazului direct la – enșpe grade, ca să ajungem la Good Point în timp util pentru brunch. Noroc că gustul nu ține cont de temperatură, că altfel trebuia să scot și un iepure din pălărie, nu doar reni din sacoșa cu surprize.

Per total însă, Lingurile Curioase de Crăciun au mers direct la inimă. Și datorită lui Marian care a înțeles perfect direcția meniului cu tradițiile de Crăciun și a pregătit niște delicii culinare de mai mare dragul. Și datorită vouă, cei care ați venit cu zăpadă în păr, obraji roșii și zâmbete pe buze și ați avut interesul și curiozitatea să ne gustați adaptările noastre pentru masa de sărbătoare.

Hai să creștem mari. Ca să învățăm din ce a scârțâit (ca gerul pe zăpadă), și să înțelegem că niciodată nu suntem prea mari ca să luăm câte o pauză în care să mai fim copii.

P.S. Mai multe poze pe facebook