Jurnalul navigatorului mîncau #22 (25 iunie-1 iulie 2015)

Salutare lume,
Hey Juuude,

Paul McCartney și-a tras site unde promovează o parte dintre obiceiurile culinare pe care le-a deprins de la soția sa, Lynda, în anii ‘70: mai puțină carne, chiar deloc, măcar o singură dată pe săptămînă. Open Culture publică și o parte din documentarul său, Glass Walls, care gravitează în jurul ideii că dacă abatoarele ar avea pereți de sticlă, am fi cu toții vegetarieni. 

Deși nu știu să fi fost Ziua Internațională a Piței (pare-mi-se că e în septembrie), Mental Floss a sărbătorit săptămîna trecută cu o serie de articole despre cea mai populară mîncare din lume, de la istoric și feluri la tehnologie și de la poveștile cu pizza ale unor lideri mondiali pînă la calculele matematice necesare în cazul în care ai invitați și trebuie să comanzi exact cît să îi saturi pe toți și să mai dorească și data viitoare.

Cui nu-i place parmezanul…  Parmezan – Italia, corect? Mm, nu chiar. India este sufletul și sudoarea industriei italiene de cașcaval uscat.

Dacă ești în tendințe, ai ochelari acvatici, cuțit și o sacoșă, îți mai trebuie o mare sau un ocean și te poți arunca în apă să prinzi arici de mare, care sînt la mare căutare prin restaurante. Poor little fellows.

Nu mă pot abține și vă trimit și la Bestiarul lui Thomas Browne, Pseudodoxia Epidemica, na, poate vă vin idei culinare, ce știu eu.

Unii iubesc zahărul, alții nu așa de tare. Însă colecția de cuburi de zahăr a unui (din ce se știe) oarecare utilizator de pe Flickr se întinde pe trei decenii. MessyNessy crede că e și o colecție destul de rară, așa că îți urează vizionare plăcută,

Iar eu zic
Pe data viitoare,