Fursecuri Linzer cu gem de caise

Zilele trecute am văzut la Oana pe facebook rețeta de fursecuri Linzer cu gem de caise și nucă de pe Savori Urbane, care a declanșat un rollercoaster de amintiri și în mintea și cu glandele mele salivare.

N-am știut până la ea că se cheamă Linzer, dar îi cunosc fără nume de când eram copil. În topul dulciurilor mele preferate (alături de ciocolata de casă și de boules de neige), deși porțiile moderate de pe atunci nu-mi erau suficiente and I always craved for more. 

De ziua bunicilor mei când se aduna familia și prietenii lor la o masă care se întindea pe lungimea a 2 camere, fursecurile Linzer veneau într-un soi de final apoteotic de banchet, însoțind, ca niște soldăței gemuiți și ferchezuiți tortul (sau torturile) de sărbătoare. Se cântau romanțe la pickup sau vocal într-o germană marțială de către cei mai curajoși, se bea caisată făcută de bunică-miu și se mâncau de ăștia la cafea. Vreun doctor ieșea afară la țigară, iar copiii se băgau sub masa din bucătărie și se băteau pe locurile de acolo, cu resturi și gem din fursecuri prin buzunare și plini de firmituri pe la gură. Good old times.

Citind despre ei, văd că Linzer torte, a căror variantă în miniatură o reprezintă, ar fi cea mai veche prăjitură din lume care-și ia numele după un oraș (Linz din Austria). Există o primă mențiune despre ei într-un manuscris din 1653. Sunt 189 de rețete scrise de mână de atunci și până acum, dintre care 143 au umplutură cu gem.

Rețeta mea nu e nici pe departe originală. Poate o să fac o copie la cea a bunicii mele cu prima ocazie când ajung la ea. Până una alta, varianta de mai jos e o adaptare după cea a fetelor de la Savori Urbane.

Dacă vă plac fursecurile mai dulci, mergeți pe rețeta lor.

Dacă vă plac mai puțin dulci, încercați asta.

Ingrediente

Pentru aluat

• 350 g făină (mix de făină albă cu 100g făină de migdale*)
• 250 g unt 80% grăsime ( eu am folosit 130 g unt simplu și 120 g unt sărat)
• 100 g zahăr brut (nerafinat)
• 2 gălbenușuri
• 2 linguri esență de vanilie

*Aveam un rest de făină de migdale (aka migdale date prin robot sau râșniță de cafea până se fac praf) de ceva vreme și am ales să o folosesc cu ocazia asta. Altfel, aș fi mers pe un mix de făină și nuci măcinate (din ce-mi amintesc, gustul celor făcuți de bunică-mea era unul nutty și Oana mi-a zis că-i face și cu nucă).

Pentru umplutură

gem de caise (am cerut pe facebook și am făcut un barter cu niște prieteni). Dacă voi vă faceți singurei acasă, cu atât mai bine.

Metodă

Am amestecat toate ingredientele pentru aluat în robot și am obținut un aluat foarte moale, cu granule de zahăr și sare în el. L-am pus la frigider 30 de minute.

Am pus cuptorul la preîncălzit la 180 de grade.

Am scos din frigider și am întins aluatul cu rola pe o suprafață înfăinată ușor. La Savori zice că foaia de aluat trebuie să aibă 3-4 mm grosime. Din ochi, zic și eu că am respectat treaba asta.

Am făcut formele – mai întâi cu un pahar de shot. Bunică-mea le făcea la dimensiuni similare, dar răbdarea mea e foarte limitată, așa că am trecut la pahar sondă cu care am tăiat cea mai mare parte din aluat. Nu am mai găurit jumătate din forme la mijloc (pentru că am uitat și când mi-am amintit mi-era deja lene și eram nerăbdătoare să-i văd gata).

A durat 20 de minute până s-au copt formele. Le-am lăsat să se răcească și le-am umplut la greu cu gem de caise. Adică o dată ce presam o formă peste cea întinsă cu gem, dădeau pe dinafară. I did that on purpose, what can I say?!, îmi place gemul de caise. În total au ieșit vreo 30 mari și 6 mici. Data viitoare poate o să fiu ceva mai organizată și le număr pe bune, să vă dau ceva concret.

Cică fursecurile Linzer astea îs cu atât mai bune cu cât stau câteva zile. Să-mi ziceți și mie dacă-i așa, că eu le-am terminat în 24h.

Și zic să le mulțumim în cor fetelor de la Savori Urbane că ne-au (re)fericit cu desertul ăsta.