Jurnalul navigatorului mîncău #31 (22-28 octombrie 2015)

Salut,

Sper că te-ai ferit cînd a explodat, săptămîna aceasta, uleiul mediatic despre carnea procesată și că nu te-ai ars prea tare. Do you want some me(at) time? Well, aparent no more, nu fără asumarea riscurilor trîmbițate sub diverse titluri. Washington Post a calificat întîmplarea drept „una dintre cele mai agresive poziții ale unei organizații medicale (adică cea a Organizației Mondiale a Sănătății care a preluat rezultatele studiului realizat de către Asociația Internațională a Studiilor despre Cancer) față de un produs de larg consum”. Cu toate astea, motive de panică prea mare nu ar trebui să fie, important e să mîncăm mai puțină carne (adică nu în fiecare zi, măcar) și de o calitate mai bună. 

Dacă vestea te-a pus pe gînduri, în căutare de carne proaspătă poți merge, par example, la adulmecat cu cei mai buni prieteni. Ei au, cu toții, rădăcini vechi și adînci în Asia Centrală. Poate doar acolo de mai găsești ceva mai multă natură.

Dar pisicile, pisicile de unde vin? Bine, în afara faptului că sînt drone ale extratereștrilor (căută pe Google dacă nu mă crezi!), nu știm foarte multe despre ele. Constatăm doar că sînt peste tot, pe stradă, pe home page și în search bar, pe rețelele sociale și în copaci, pe youtube și sub mașinile parcate. Acum au apărut și în prăjiturelele cu răvaș, în loc de răvaș.

Știrea cu cîini și pisici (mai ales cea cu pisici!) nu ți-a mutat gîndul de la știrea despre carne, este? Te întrebi dacă mai putem trăi așa? Claro & certo. Interesant este că printre semnele importante că încă mai evoluăm, ca specie, se numără faptul că bem lapte și după înțărcare, precum și cel că nu ne mai folosim măselele de minte.

Habar nu aveam că tărtăcuțele sînt bostăneii și dovleceii. Bine că au un nume interesant, mai ales că este sezonul lor (ura!) și, în afară de felinare inspăimîntătoare, poți face mîncăruri delicioase. V-am povestit cîndva de cîțiva fermieri din străinătate, nu mai știu din ce țară, parcă din Anglia, care se făleau cu legumele lor colosale. Un domn din Rhode Island a crescut o tărtăcuță uriașă (știu, dar dacă așa se cheamă?!). Și nu uriașă, ca să ne jucăm cu adjectivele, o tărtăcuță de o tonă!

Aseară, în bîrlog, s-a citit cu voce tare înainte de culcare. Textul despre semiotica, epistemologia și hermeutica pachetului de acasă a ciulit multe urechi pleoștite.

Există o senzație foarte neplăcută de strepezeală atunci cînd muști dintr-un prosop. E aproape ca aceea cînd încerci să scrii cu un marker gros în care s-a uscat tușul. În orice caz, imaginile astea cu împletituri sînt drăguțe. Totuși să nu muști din ele din greșeală.

Și nu în cele din urmă, olandezii ne prezintă beciul ca produs.

Pe data viitoare,

credite photo: Niklas Rhöse