chiftele mei

Mei, de la A la Z

Anul trecut, cam pe vremea asta, am mâncat mei pentru prima dată. Sub formă de chiftele cu morcovi și dovlecei, aromate bine cu usturoi și pătrunjel și, cel mai important, gătite de altcineva (la Adela mergeți pentru rețetă și explicații sau săpați prin arhiva emisiunii Sănătatea în bucate, acolo am avut eu parte de prima întâlnire cu meiul).

Chiftelele astea le-am gătit și eu imediat după acest moment 0 revelator și încă de mai multe ori apoi, dar când le recomand ca idee de prânz încă mai aud întrebarea „meiul se mănâncă?”. Așa că hai să vedem care-i treaba cu el, mai ales că se și potrivește în atmosfera românească de 1-2 Decembrie.

A apărut ca plantă de cultură acum 7000 de ani, în China și Transcaucazia, iar acum este cultivat extensiv pentru consum uman în puține țări, printre care și România. SUA au alte priorități și cultivă mei aproape integral pentru hrana păsărilor.

Boabele meiului sunt mici și rotunde, iar cel mai comun soi este meiul perlat, galben-pal (ca să știi cum îl recunoști). În total, sunt vreo 6000 de varietăți de mei, printre care gri, alb și roșu. În magazinele naturiste îl găsești și sub formă de făină, fulgi sau germeni de mei.

Cum îl gătești? Mai întâi îl speli și ai grijă să nu pierzi prea mult timp la chiuvetă pentru că meiul aboarbe destul de multă apă și nu vrei asta, doar clătește-l rapid. Ține minte regula „la o cană de  mei – două căni și jumătate de apă” sau asigură-te că ai la îndemână infograficul ăsta super-util. În rest, dacă știi să gătești quinoa, o să fie ușor și cu meiul: îl pui la fiert acoperit, la foc mic-potrivit, pentru vreo 20 de minute. Mănâncă meiul cât e cald și pufos, când se răcește devine uscăcios și tare.

Digerabil. De fapt, chiar foarte digerabil pentru că nu conține gluten, are un conținut scăzut de amidon și este o cereală integrală alcalină care menține pH-ul sistemului digestiv la niveluri normale (de aceea, e recomandat în perioada de diversificare a alimentației bebelușilor).

Etiopienii folosesc un mei local (teff) ca să prepare injera, pâinea lor tradițională ca o clătită subțire uriașă, cu utilizări multiple: ustensilă de mâncat și platou de servire/față de masă.

Gustul e dulceag, un pic asemănător cu nuca.

Mămăligile de mei sunt primele atestate documentar. Nu știu dacă ați auzit de mămăliga de legendă a lui Ștefan cel Mare, dar din mei fiert în apă cu lapte era ea preparată, iar asta se întîmpla pe la 1400 și ceva, cînd încă nu aveam porumb în Lumea Veche. Până prin Evul Mediu meiul era de bază în alimentația de zi cu zi a țăranului român, dar când au apărut grâul și alte cereale considerate mai spornice a început să piardă teren. Acum pare să fie iar în lumina reflectoarelor.

Nutritiv. Este considerat un aliment complet pentru că e o foarte bună sursă de proteine vegetale și conține destul de multe fibre și minerale (calciu, magneziu, fosfor, fier). Nu are calorii, bifează și cam toate vitaminele A, B, C și E, conține siliciu și favorizează secreția serotoninei (are niște triptofan care asigură buna dispoziție).

Papagalii iubesc meiul, dar poți și tu să ajungi să faci asta. E o cereală foarte versatilă, pe care poți s-o combini ușor și cu legume și cu fructe. Meiul e foarte bun în salate, porridge, chiftele, tot felul de budinci și chiar în supă (în Ardeal se prepară zeamă de mei cu salvie și chimen). E foarte consistent și poate înlocui orezul sau grâul în cele mai multe rețete.

Rezistă foarte bine la perioade lungi de secetă și nu necesită îngrijiri speciale, ceea ce înseamnă că s-ar putea ca meiul să ne salveze în verile tot mai caniculare de care vom avea parte. Pentru că e o cereală cu atât de mult potențial, Fundația Bill and Melinda Gates finanțează de ani buni proiecte de cercetare care îmbunătățesc tehnicile de cultivare a meiului.

Vinul de mei era băutura preferată a chinezilor din timpul dinastiei Han. În vremurile alea, era mult mai cool și căutat ca ceaiul verde pentru că meiul era considerat cereală sacră și băutul vinului de mei venea la pachet cu good karma points.

Sper că v-am convins să redescoperiți meiul. Faceți rost de puțină inspirație și folosiți-l mai des în bucătărie, iar dacă descoperiți rețete noi cu mei, vă rog să nu le țineți doar pentru voi.

Leave a Reply