cuba cup

Jurnalul navigatorului mîncau #8 (12-18 martie)

Să vedem ce linkuri curioase (:D) avem pentru această a 8-a ediție.

Eu am stat un an în cămin, dar de prea puține ori mi-a venit rîndul la bucătărie. Și nici la școală nu am învățat cum să îți faci de mîncare sănătos și gustos și, eventual, cum să le faci și altora. E-he, pentru copiii din ziua de azi există ghiduri parentalte și nutriționale, precum cel de pe Thirtyhandmandedays.com . 

O companie israeliană, Future Meat (ta na naa!), vrea să lărgească spectrul experimentelor demarate de Mark Frost (el e savantul care a reprodus fibre de mușchi de vită în laborator cu care a făcut un burger) și să producă în eprubetă un întreg organ: pieptul de pui. Dacă israelienilor le ies multe, se vor putea bate, apoi, cu pumnul în pieptul de pui că, uite, am oferit o soluție pentru criza alimentară. Treaba e puțin mai complicată pentru că celulelor din eprubetă le e foame, la rîndul lor, foame care trebuie satisfăcută cumva.

O fi criza alimentară, o fi un moft? Or fi ambele? Cert este că moda nouă (știți bancul cu moda nouă?) în restaurantele din State este să comanzi pămînt, după raționamentul: dacă toate plantele își iau substanțele din sol, de ce să nu facem și noi la fel, trecînd direct la sursă. Și eu mă miram că într-Un veac de singurătate, o fată mînca varul de pe pereți sau pămîntul din fundul curții (sindromul de pică).

Somonilor din natură le crapă pielea de mîndrie, iuțeală și sănătate. Sînt rozulii sau portocalii, pentru că mănîncă în principal creveți și krill. Confrații lor din crescătorii sînt palizi, posaci și sedentari. Și au o culoare gri. Ei, spune tu, poți pune pe rafturile magazinelor așa culoare deprimantă? Nu, deci carnea de somon de fermă trebuie vopsită un pic.

Recoltă sfîntă în Vechiul Testament, pîrjoale energizante în Occident, curmalele fac subiectul imnului semnat de Dan Nosowitz, în The Awl. Poți afla cum să tratezi cu respect și ce să faci cu aceste fructe deosebite.

Pe săptămîna viitoare!

Leave a Reply