Jurnalul navigatorului mîncău #36 (31 decembrie 2015 – 6 ianuarie 2016)
Fie ca anul ce a venit să îți aducă inspirație în bucătărie și inspirație, în general, să nu scrii niciodată urări cu fie ca, așa ca mine, nici măcar pentru bunicul tău care te roagă să trimiți mesaje în numele lui.
Ziceam eu că am să colind prin bucătăriile celor care au dat check-in-uri pe Facebook și, așa, am mers la sigur, însă ce am găsit… vai de capul meu: carne, carne și iar carne! Unde deschideai balconul – cîrnați pe sîrmă, la uscat, de căutai un borcan cu condimente, dădeai de tobă, în pîinieră – șoric. De atîta carne, era să rămîn captiv într-o cămară pentru că nu mai încăpeam prin gura de aerisire pe unde am intrat. Dar am scăpat, așa că să încep primul sumar din acest an (ne urnim mai greu, dar accelerăm constant). Chiar, mai este carnea trendy?
Observi deja că am fost, într-o oarecare măsură, preocupat cu silueta – ce-i drept, în cazul meu putea fi vătămătoare (nu e chiar plăcut să fii prins la furat slănină), însă meta-studiile (vor fi la modă și anul acesta, ai încredere în ce îți spun) arată că frica de obezitate și de surplusul de greutate e un picuț exagerată în viziunea organizațiilor medicale și a media. Mai mult, dintre milioanele de cazuri urmărite în studiul coordonat de Katherine M. Flegal și apărut în The Journal of the American Medical Association, persoanele cu un indice corporal considerat normal sau sănătos au înregistrat o rată de mortalitate mai mare decît persoanele supraponderale sau obeze.
Nu-i nimic rău să ai obsesii, așa că îți poți lua un cîntar care te bombardează cu informații despre cît de slab sau de gras ești și care trimite alerte, statistici și prognoze despre silueta-ți către device-urile personale care se conectează prin Bluetooth cu orice deții asupra ta (aplicația de pe smartphone, brățara sport de la încheietură etc.). Weight Loss Speedometer – asta manie!
Pe lîngă cîntarul Polar, în noul an îmi propun să îmi mai cumpăr frigiderul cu display în care se ciocănește (LG cred că patentează bocănitul în gadget-uri, dacă nu a făcut-o deja) și un nou model de toaletă, demnă de mileniul al III-lea, nu de evul mediu timpuriu, așa cum arată sistemul sanitar actual, care, printre alte neajunsuri, e extrem de dăunător cu mediul și, în special, cu apele.
Să nu sărim chiar așa peste petrecerea de acum o săptămînă. Știu că nu vrei să îți mai amintești de cum a fost la revelionul tău, dar hai să vedem cum a fost la alții. Messy Nessy (aka Vanessa Grall, dar cred că știa toată lumea, deja) a făcut rost de poze decente de la petrecerea deocheată organizată la Clubul londonez de Arte, în 1947. Uneori trebuie să părăsești Parisul și să treci canalul pentru picanterii.
La noi, ideea de revelion ca motiv de distracție și socializare pare-se că a venit de la regele Carol I care a organizat primele baluri la Casa Regală, modă care a fost apoi preluată de către marile familii boierești și de hotelurile renumite. Poze în articol pune și Alexandra Șerban, în Adevărul.
Înlocuiesc poza de final, cu mai multe fotografii, realizate după ce un food-stylist a pregătit mîncarea pentru ședința foto.
Clic, clic!
Pe data viitoare!
*imagine Pexels