Ce-i bine să știi despre un grătar, oală sau tigaie de fontă

Chiar ajungi să iubești o tigaie de fontă (până și eu și nici măcar n-am una)! Cum să nu, dacă te poate ține 100 de ani și e din ce în ce mai bună cu timpul, distribuie căldura uniform, e recomandată celor cu deficiențe de fier și mâncarea nu se lipește de ea? Bine, despre asta trebuie să vorbim mai mult, pentru că tigăile, oalele și grătarele de de fontă nu ies din cutie gata antiaderente.

Unei tigăi de fontă trebuie să îi acorzi atenție cât de cât dacă vrei răsplată sub forma unei fripturi cu gust și mulți ani de fidelitate. Înainte de prima utilizare trebuie să o pregătești (să o arzi sau să o călești, cum se mai spune), iar apoi să o îngrijești periodic. You have to season it (iar asta nu înseamnă să îi pui sare şi piper). Aşa, te va ține o viață sau chiar mai multe vieți.

Cum pregătești tigaia de fontă?

Şi nu doar tigaia clasică, ci orice vas de fontă. Spală tigaia cu apă fierbinte și detergent de vase (e bine să-l folosești doar la prima tratare, pe urmă e indicat să cureți vasul fără substanțe chimice pentru că pot fi absorbite de material). După ce e bine degresată şi s-a cam dus suprafaţa lăcuită cu care vine de la magazin, o clăteşti şi o usuci foarte bine. Pune-o câteva minute în cuptor ca să fii sigur că o usuci şi mai bine decât bine şi ca să-i deschizi un pic porii.

După care te înarmezi cu o pensulă şi ulei. Acum vine partea faină, aia în care vă spun că cel mai bun ulei pentru pregătirea tigăii de fontă e cel de in şi că e fals că orice ulei sau grăsime merge. Am citit multe, multe despre chimia din spatele călirii fontei şi asta a reieşit (asta ca să nu vă redau chiar toate procesele chimice şi detalii despre polimerizări, că nu mi-ar ieşi). Ca interesting fact, e acelaşi ulei pe care îl folosesc pictorii şi sculptorii pentru a acoperi lucrările cu un strat protector şi a le da un soft finish. Luaţi de citiţi şi despre uleiul de in, că nu e chiar aşa simplu cu el.

Bun, cu uleiul ăsta ungi bine tigaia toată, adică fiecare părticică din ea, interior şi exterior, până şi tu şi vasul sunteţi uleioşi din cap până în picioare. Acum şterge tot uleiul cu prosoape de hârtie sau de bumbac (nu, nu îşi bate nimeni joc de tine, nu e ca scena aia din Karate Kid). Trebuie să absorbi excesul, nu să îl ştergi de tot, oricum nu ai cum pentru că mare parte din el e impregnat deja în fontă.

Aşează tigaia cu fundul în sus în cuptorul rece, dar setat la temperatura maximă (dacă o pui în cuptorul deja încins, rişti fum). Lasă fonta să se încalzească odată cu cuptorul şi din momentul în care ajunge la temperatura setată, încă o oră. După ce trece timpul, închide cuptorul şi uită de tigaie înăuntru (fără să deschizi uşa) , vreo două ore sau până când o poţi mânui fără să te arzi. Admir-o ce frumoasă e, puţin mai neagră, mai mată, cu o frittata imaginară înăuntru şi opreşte-ţi impulsul de a o folosi. Adică poţi s-o foloseşti, teoretic e pregătită de utilizare, dar ca de un amator, aşa. Go profi şi repetă procesul de mai sus încă de vreo 2 ori şi o să ai o tigaie super-mega pregătită şi călită.

Cum îngrijești tigaia de fontă?

Îţi faci de cap cu ea cu fripturi, prăjituri, sosuri, faci cei mai buni cartofi, coci legume şi, periodic, reînnoieşti seasoning-ul (dacă ştiţi voi cum să-i spun altfel…). Cum ziceam mai sus, e o relaţie de pe termen lung şi antiaderenţa aia trebuie menţinută.

După un număr de utilizări, nu prea multe, speli tigaia bine cu apă caldă (fără detergenţi, ţine minte), o usuci şi o ungi iar cu ulei, apoi o depozitezi. Dacă ai folosit-o prea mult, până şi-a pierdut din stratul protector de grăsime şi mâncarea începe să se lipească, pune sare pe ea şi curăţă cu un burete sau o cârpă până sarea se înnegreşte şi se desprind resturile, apoi îi dai cu ulei.

Ca să scapi de rugină (că o să mai ruginească), ai la îndemână mai multe soluţii:

— încălzeşti tigaia în cuptor şi o freci de rugină cu o cârpă mai aspră cât e foarte fierbinte (funcţionează dacă nu e foarte ruginită)

— poţi scufunda tigaia într-o soluţie 50% apă – 50% oţet şi după ce laşi să acţioneze vreo jumătate de oră, clăteşti bine

— tai un cartof în două, freci bine tigaia cu miezul şi apoi o clăteşti cu apă

— presari nişte bicarbonat de sodiu în tigaie, laşi câteva minute, cureţi cu o perie de plastic şi speli cu apă din abundenţă, apoi îi faci un seasoning cap-coadă

Ce să nu mai faci:

  • nu turna apă rece sau alt lichid rece peste tigaia încinsă, va crăpa. Uneori, crapă și tigăile prost tensionate sau cele cu prea multe impurități.
  • nu depozita tigaia în spații umede ca să nu ruginească repede.
  • nu spăla tigaia de fontă cu bureţi din metal sau inox şi nici în maşina de spălat vase, o poţi zgâria şi decolora.
  • nu depozita tigaia împreună cu capacul, dacă are aşa ceva. Ori le pui separat, ori le desparţi cu o bucată de hârtie, ca să îi asiguri un pic de ventilaţie.

De ce e fonta cea mai tare?

[În cazul în care n-o credeţi pe Adela când vă spune pur şi simpul că e awesome.]

Fonta este unul dintre cele mai sănătoase materiale în care se poate găti, printre altele pentru că nu elimină compuși toxici și nu e nevoie de multe grăsimi ca să prăjești ceva într-o tigaie din materialul ăsta. E tot aia cu tuciul despre care știm de la bunici și nu trebuie confundată cu silicatul de aluminiu sau alte materiale mixte. Aşadar atenţie când cumpăraţi ustensile de fontă, să nu vă înşelaţi cu surogate inferioare.

Vasele de fontă sunt solide, rezistente, de încredere şi foarte versatile. Poţi să foloseşti aceeaşi tigaie pe aragaz, în cuptor şi s-o iei şi la camping, să o pui pe cărbunii încinşi. Iar la garanţia pe viaţă cu care vine un vas de fontă, sunt şi foarte ieftine.

Dacă vreți instrumente de gătit din fontă producții românești, la Turnătoria de Fontă MAE din Iași găsiți ceaune, wok-uri, tigăi grill, Dutch oven, plăci, de toate (şi cu review-uri super de la clienţi).

Informații utile despre tigaia de fontă găsiți și în articolul ăsta de la Andie.