3 chestii de tinut minte pentru când gatesti acasa

[pe care le-am invatat pe pielea mea]

Omul cât trăiește învață, și bucătarii poate mai mult decât restul lumii, pentru că ei trebuie să mulțumească gurile înfometate ale tuturor oamenilor care le calcă pragul restaurantelor. Și chiar dacă eu nu sunt bucătar, experimentele mele bucătăristice mă țin tot timpul în priză și acum vă spun și vouă 3 dintre chestiile pe care le-am învățat din tentativele de mâncăruri care n-au primit drept de publicare pe site. 

1. Ce-i prea mult strică. 

Dacă ai un raft plin de condimente, nu le folosi pe toate deodată. Nu folosi mai mult de 5 (și aici includ și sarea și piperul), de preferință din specii care merg unele cu altele, că altfel mâncarea va începe să-și piardă aromele complementare care îi pun în evidență gustul specific și nemaipomenit de bun. Când sunt prea multe, sau într-o cantitate prea mare, condimentele încep să se acopere unele pe altele și să distrugă echilibrul unui experiment culinar. Așa că treaba aia cu “less is more” se aplică și la bucătărie, nu doar la feșăn, da?

Indian food e excepția. Dacă te-ai dus pe Indian foodwaggon, poți să uiți că știi să numeri doar pân la 5. Condimentele în bucătăria indiană se folosesc cu stil (adică toate) în fiecare fel de mâncare.

2. Focul mare arde cel mai tare.

Asta doar ca să încep cu o rimă proastă. Ideea e că dacă te grăbești, mai bine-ți faci un sandviș decât să încerci să prepari ceva de 15 minute în 5. Been there, done that, so you don’t have to. Graba strică treaba și focul iute transformă multe ingrediente nemaipomenite (în special carnea, dar și orice vrei să facă mai mult decât o crustă) în niște pseudo-chestii pe care nu le poți numi mâncare și pe care le-ai trimite înapoi la bucătărie dacă ți-ar fi servite la restaurant. Chiar și la șaormerie carnea se învârte la foc molcom și se frige în timp.

Ideea e că aragazul dat la mare lucrează doar pe exteriorul alimentelor și lasă interiorul crud (și plin de bacterii). Chiar dacă vă plac fripturile rare, prepararea lor ține de tehnică și nu de cât de tare poți să dai aragazul.

3. Nu tot ce arată rău are și gust asemenea.

Unele sunt mult, mult mai rele. Dar există și chestii (de obicei variante mai sănătoase la porcăielile de zi cu zi) care s-ar putea să arate ca naiba și totuși să fie foarte gustoase. De exemplu, eu nu folosesc zahăr rafinat la nimic. Așa că de fiecare dată când fac cupcakes cu fructe de pădure, ele ies aurii și frumoase pe exterior și verzi pe interior, pentru că zahărul brun + roșu-mov-grena al fructelor de pădure se transformă într-o nuanță de verde-Shrek-înainte-să-i-se-facă-rău la cuptor. They taste like heaven, but they look horrendous (eu n-o să pun poze cu ele din motive evidente, dar dacă sunteți curioși do try this at home!).

Voi ce-ați învățat din timpul petrecut printre oale și ingrediente?

Leave a Reply