După o călătorie de aproape 3 ore cu mașina și încă aproape 3 cu trenul, plini de bagaje via echipament sportiv care nu-i chiar simplu de cărat dacă ești încăpățânat (I did not buy a wheeler for my snowboard gear and went with my old and way-too-large snowboard bag instead), dar care curăță în schimb trotuarul și face loc chiar și acolo unde nu mai e zăpadă, am ajuns în Westbahnhof, de unde mai aveam 10 minute de mers pe jos până la the overnight pit-stop.
Which we did, doar că s-a dovedit că aveam o adresă GPS greșită de la booking așa că am făcut vreo 2 telefoane, un sms și 45 de minute to finally get there. Hungry and thirsty, cu o singură doză de bere rămasă la purtător, aveam nevoie de ceva munchies ca de aer.
Și să nu credeți că-i ușor să ieși din casă și să te oprești la prima crâșmă pe care o vezi cu ochii. Într-un grup de 3, din care 1 e flexitarian,1 e burgertarian, 1 e grumpy vegetarian, șansele să găsești ceva aproape, care să corespundă și doleanțelor călătorilor trecuți prin câteva ore de aer condiționat/căldură și șoc și groază la vederea apartamentului în care au de stat peste noapte, în muzica diafană și constantă a scârțâitului de șine și locomotive care trag în gară, sunt remote to none.
Și totuși un set de factori karmici au conlucrat prin almighty google și instinctul de supraviețuire și ne-au direcționat printr-un cartier specific gărilor de peste tot, slightly ghetto-like, până la Vikerl’s Lokal. Unde am dat peste Thomas, owner, chef și chelner care ne-a făcut să uităm de tot și toate cu local comfort snacks on the house, mâncare delicioasă (și preponderent locală și de sezon – meniul e o pagină în germană și 3/4 erau dishuri cu sparanghel) și un Cabernet Sauvignon de dă doamne bine.
Restaurantul pare un fel de mini-oază pentru localnici – câteva mese cu 2-3-4 locuri inside, în 2 camere, la parterul unei clădiri, și o terasă de încă 10 locuri în curtea interioară, pe unde din când în când mai trec spre casă sau stau la aer pe câte o canapea acoperită cu o carpetă (stil covor persan) și alți vecini de bloc. Dacă nu ești atent la signalectica de la intrarea principală, cu numele localului scris cu font subțire, într-un contrast oarecum obscur, poți să-i ratezi ușor de tot. Și ar fi păcat.
Poze mai bune n-avem că cineva și-a uitat camera acasă, și după ceva vreme de stat pe terasă s-a lăsat și întunericul, dar măcar informativ, pe la masă au trecut următoarele:
- purceluși de pâine pe băț (simpli cu chimen, și în varianta felii de bacon învelite în pâine)
- gustări pe bază de 2 creme de brânză (din care 1 afumată cu paprika) și castraveți proaspeți
- gustări cu mozarella de bivoliță, roșii și ruccola
- supă cremă de sparanghel alb
- supă clară de pui
- mușchi de vită cu sos de hribi și nelipsitele găluște
- prăjitură, zic ei panna cotta, eu aș zice o ruladă pufoasă cu căpșuni, și sorbet de căpșuni
- sorbet de mere, de căpșuni și de pepene galben
- prosecco, Cabernet Sauvignon și bere
După așa un ospăț, vă las cu adresa și recomandarea să nu-i ratați next time you’re in Viena. Sunt foarte aproape de Westbahnhof, pe Würffelgasse 4, 1150 Wien. Noi n-am făcut rezervare. Am ajuns undeva pe la 7 jumate pm și au ținut deschis până la 11pm. Guten Appetit.