Unde sa manânci în Amsterdam: RON Gastrobar

Pentru mine, prăvăliile cu mâncare interesante sunt de bifat pe hărți și testat așa cum sunt muzeele pentru alții. E un fel de tradiție ca fiecare ieșire din țară să includă și o oprire la măcar un restaurant care nu intră pe lista clasică turistică, undeva local și cât se poate de reprezentativ, indiferent dacă e tavernă de colțul străzii sau fine dining.

Astfel că ori câte ori pot și simt că rezonez cu recomandările, merg pe mâna localnicilor și intru într-un soi de periplu pantagruelic plin de arome, culori și gusturi care mă ține în mreje până la urcarea în avionul spre casă.

Pentru Amsterdam știam în mare după ce să mă uit: un restaurant în care să pre-petrecem ca fetili care nu s-au mai văzut în echipa asta demult, la un pahar de vin decent și cu un meniu la care să n-am impulsuri nervoase constante. E drept că am avut vreo 3 opțiuni, dar la primul n-am găsit masă, iar pentru al treilea n-a mai fost nevoie să-mi bat capul.

Ron Blaauw – restaurant fine dining din Ouderkerk aan de Amstel și mai apoi mutat în Amsterdam – a primit prima stea Michelin în 2004-2005, a doua în 2006 și a rămas cu ambele până pe 27 martie 2013, când Ron Blaauw – head chef – a anunțat că îl închide scurt, pentru a redeschide pe 4 aprilie în aceeași locație, un spațiu nou, cu un concept culinar diferit: RON Gastrobar.

Noul concept se învârte, desigur, tot în jurul calității și a ingredientelor poaspete, cu preponderență locală, dar și cu o direcție și prețuri accesibile pentru o audiență mai largă. Renașterea asta e reflectată și în oul identitate – simbolul unei lumi noi, abordare nouă, idei noi, iar oul se regăsește inclusiv într-un preparat din meniu (scroll down for details). La finalul lui 2014 a venit prima stea și la RON Gastrobar.

Anyway, faptul că nenea ăsta a tras jaluzelele peste 2 stele Michelin în 2013 mie mi-a fost suficient, aka mi s-a părut foarte tare, și cum am găsit o masă liberă la prânz în ziua în care voiam, I went for it.

Restul e un prânz de aproape 3 ore plin de hlizeli, ciocnete de pahare și furculița mea călătorind prin toate farfuriile de la masă (I know, me and Joey would have never hit it off) pentru o după-amiază memorabilă.

Păstrez mai departe denumirile preparatelor în engleză, că-mi sună mult mai natural decât variantele traduse în românește.

Am început cu kaantjes (typical Dutch, zice Sarah) din partea casei, unt sărat cu crispy pork belly, castraveți cornichon și pâine de casă rustică. Prezentare foarte simpatică, down-to-earth și delicată în același timp, la fel ca tot restul meniului.

Ne-am decis și la vin: Chardonnay all over, unul nebaricat (lejer, mi-o plăcut, a lăsat preparatele să se desfășoare) și un Chardonnay baricat, clasic, cu omniprezentul gust de unt. Am uitat producătorii amândurora, că vi i-aș fi scris.

Restul meniului a fost relativ ușor de ales, în condițiile în care cineva voia musai somon, cineva musai ceva vegetarian și cineva nu voia deloc alcool. Eh, în final ne-am dat cu toate pe brazdă.

Lipsește la poză un desert: Pavlova cu cacao și o cremă din banane și rom. Arăta foarte nice platingul, într-un bol, cu sticksuri de bezele puse una peste alta, deasupra cremei, foarte gustoasă, dar n-a ieșit la poză.

În rest, pe rând, în ordinea aparițiilor la masă:

Marinated salmon, wild garlic, Dutch asparagus (nu știam că sparanghelul alb e aka Dutch?) and oystercream.

Scallops’ tartar with hibiscus and a foam of potato and Old Beemster cheese. Preparatul meu preferat din toate. N-am idee câtă complexitate tehnică e acolo, dar s-au potrivit și completat toate ingredientele excelent.

Risotto with crispy frog legs, garden snails, parsley and garlic. Heavenly risotto, refreshing cu usturoi (care era leurdă) cu tot.

Roasted sweetbread with candied kidneys, mushrooms, sage and mustard. Roasted sweetbread avea gust de creier. Și toată tocănița cu rinichi mai avea și linte. Spre upscale comfort food tot preparatul, și delicios.

Vegetarian dim sums, tempura carrots, and grilled eggplant with miso. Morcovii nu m-au atins, chiar mi-au părut neasezonați, spre deosebire de vânătă cu miso, foarte bună. Genul de gust pe care aș vrea să-l pot reproduce și acasă.

Coffee pie with chocolate icecream, salted caramel and peanuts. Am murit și n-am simțit (ca și la Pavlova de altfel). Bagi lingurița în mousse, dai peste înghețată de ciocolată. Not bad at all.

Surprise egg, Ron Gastrobar. Chiar că surpriză, a fost cel mai cel desert la nivel de prezentare. Și foarte bun, evident. Gălbenușul e fructul pasiunii, verdeața avea și ceva hasmațuchi, iar cuibul dintr-un fel de angel hair pasta, ușor minty. Cu roz, in prim plan blurat e un sorbet de raspberries/blackberries. Distracție pe farfurie.

După ce ne-am liniștit puțin după toată nebunia cu oul surpriză de la desert, am mai primit și complimentary ice-cream și voie să facem poze cu echipa în bucătărie. Best pre-birthday lunch ever (not mine, dar primesc urări on behalf of my friend :) ).

As for me, I did feel like a child in a his very own, personal candy store.

Prețurile sunt mai mult decât decente, mâncarea excelentă, porțiile suficiente. Cu o excepție, toate felurile din meniu sunt 15 Euro, deserturile 9 Euro. Mai au specialități de vită, gândite în porții pentru 2 sau mai multe persoane, la prețuri puțin mai mari, dar nimic exorbitant. Vinuri bune și diverse, clase Grand Cru și Premier Grand Cru, în jur de 6-9 Euro paharul.

Îl găsiți pe RON Gastrobar pe Sophialaan 55 hs, Amsterdam.

Pentru rezervări, folosiți cu încredere formularul de pe site sau dați un telefon. Either way, do not miss it când ajungeți în zonă. Sau, dacă mergeți din iunie 2015 încolo, poate încercați RON Gastrobar Oriental, care e pe cale să-și deschidă ușile.