Un pahar de vin și unul de vorbă la o degustare Good Point

Se zice că unele vinuri trebuie să răsufle înainte să fie consumate. Așa și cu degustarea din weekend de la Good Point – am avut nevoie de două zile ca să trec peste impresiile la cald și să vă povestesc despre vinurile unei doamne despre care am auzit de pe vremea când eram mic-mare creativ la Ogilvy & Mather. 

Dar s-o luăm cu începutul. Pentru cine nu știe, Good Point e un magazin cu vinuri alese și delicatese oarecum relaționate (condimente, paste, sucuri naturale), cam pentru toate bugetele. Pentru cine știe, e și un loc al pasionaților de licori bahice, unde din când în când se întâmplă degustări și audiții.

Printr-o conjunctură favorabilă, am ajuns și eu la o mică degustare, care s-a învârtit în mare parte în jurul următoarelor vinuri din cramele Aureliei Vișinescu: White Artisan, Red Artisan, Anima (Pinot noir din 2007) și Anima (Merlot din 2008).

Deschiderea a fost dată de alte licori (despre care nu mai țin minte nimic, decât că unele aveau un miros ciudat pentru un vin și au fost primite jovial de alții cu nas mai sensibil decât al meu, și la fel de jovial trimise spre zări mai fericite).

Dar despre vinuri numai de bine, așa că să trecem elegant mai departe. Cele 4 cupaje Vișinești au venit aproape de finalul degustării, ca niște adevărate vedete. Cu câteva excepții de Chardonnay, eu nu mi-s mare fan vinuri albe (sau poate nu am dat încă peste ce trebuie), și nici White Artisan nu mi-a spus prea multe.

În schimb, Red Artisan a lovit exact unde trebuie. Are un ușor gust de Merlot (dar conține și Fetească Neagră și Cabernet Sauvignon) și a intrat pe lista de vinuri de cumpărat. Preferatul meu a fost însă de departe și de la primul miros Anima (Merlot din 2008). E un vin pe care-l asociez cu un soi de rafinament de viță veche, un vin de băut la vreme de seară, la umbră de copaci bătrâni, la povești leneșe despre boieri și vremuri de odinioară.

Acu’ e posibil ca din unele puncte de vedere ‘s-a stricat orzul pe gâște’ cu mine cu vinurile astea așa de bune, că nu știu să vă spun despre arome, aciditate, tanini sau postgust, dar puteți citi despre toate astea la Costăchel.

Și o să inchei înainte să vă fac poftă și mai tare, cu încă două poze de la locul faptei. (Mai multe găsiți pe facebook)

Leave a Reply