Tartă cu broccoli și brânză de burduf

Cine a fost în Franța ar trebui să aibă măcar o mică idee despre nenumăratele tipuri de quiche (cu brânză, șuncă, ciuperci și diverse mixuri) care se găsesc peste tot pe acolo. Ei bine, tarta asta a fost un fel de rememorare a ultimei vizite în țara untului, când am fost mult mai interesată să gust de toate din faimoasele boulangeries, și nu mi-a dat prin cap să întreb dacă au vreo rețetă specială de quiche, pentru că nicăieri în altă parte nu sunt la fel de gustoase. Astfel încât am încercat să reconstruiesc (parțial) formula franceză de tartă cu broccoli, pe care am autohtonizat-o cu brânză de burduf.

Prep time ingrediente

10 minute.

Cooking time

45 minute.

Nr. porţii

2-4 persoane.

Ingrediente

• 1 broccoli
• brânză de burduf (eu am avut de cea mică de la Rarăul și am folosit cam 3/4 din ea)
• 4 ouă
• 1 cană și jumate de lapte
• o ceapă (am folosit albă, dar merge de oricare) tăiată mărunt
• 2-3 căței de usturoi, tăiați mărunt
• foi de plăcintă (pentru leneși) sau aluat făcut în casă (pentru harnici)
• sare, piper
• unt – cât cuprinde

Note

Dacă sunteți carnivori, puteți încerca să adăugați și câteva feliuțe de bacon tăiate mărunt, mărunt peste brânză, și-mi spuneți și mie cum a ieșit.

Metodă

Am pus usturoiul și ceapa într-o tigaie în care topisem în prealabil unt (tăiat cu cuțitul direct din pachet, la instinct, să spunem vreo 50 de grame), și le-am lăsat vreo 2-3 minute să unduiască. Am adăugat deasupra broccoli-ul pe care din motive de textură, l-am împârțit în cele mai mici buchețele posibile, fără să le toc, și am lăsat totul pe foc mic încă vreo 4-5 minute, să se amestece toate aromele.



Între timp, am pus cuptorul la preîncălzit la 180 de grade, apoi am bătut ouăle cu laptele, cu încă niște unt (cam două lingurițe), cu sare și piper și am pregătit tava de tartă. Am pus foi de plăcintă (unse fiecare cu unt) în două straturi, pe margini și pe fundul tăvii, peste care am turnat mai întâi amestecul de broccoli cu ceapă și usturoi, apoi brânza de burduf fărâmițată și împrăștiată pe toată suprafața tăvii, și la final ouăle bătute cu lapte. Am băgat la cuptor și aici a început distracția, pentru că nu știam exact în cât timp e gata.

Dupa 25 de minute am făcut un test cu scobitoarea și deși părea aproape gata, nu se aurise deloc deasupra, așa că am mutat cuptorul pe un mod recomandat în cartea de instrucțiuni pentru quiche și am mai lăsat incă 10 minute. A ieșit perfect. Prima porție am mâncat-o pe nerăsuflate, ignorând complet că era foarte fierbinte. Crocantă la exterior (și datorită foilor de plăcintă, ce-i drept), pufoasă de se topea în gură pe interior.

Take that, French cuisine! Of course, colesterolul meu s-a luat la bătaie cu papilele gustative de la cât unt a intrat în toată distracția asta, dar de data asta trecem peste :) S-aveți poftă.

Imagini