Scortisoara de la A la Z

Mi s-a făcut poftă de gustul și mirosul de scorțișoară, poate pentru că vine perioada sărbătorilor de iarnă, poate din alte motive, cert este că dacă nu aș fi avut de lucru, astăzi, cînd m-am întors de la prima sesiune de brisk walking prin zăpada de anul acesta, tare aș mai fi băut un vin fiert cu scorțișoară.

Ce ar fi bine să știi despre scorțișoară, dacă nu știi deja? Păi hai să vedem ideile principale. În ordine alfabetică:

Afrodisiac – Chai-ul condimentat indian, în care baza este și scorțișoara, este recunoscut pentru proprietățile afrodisiace. Începutul e promițător.

Bețișoarele de scorțișoară pot fi depozitate pînă la un an. Mirosul dulceag este un indicator al prospețimii. Pudra își păstreză prospețimea mai puțin, jumătate de an, cel mult.

Cumarina e substanța care face ca scorțișoara să fie toxică dacă o consumi în cantități mari. De asemenea, pentru că e inamic al colesterolului rău, îți subțiază sîngele, așa că dacă ai deja probleme și iei pastile împotriva lipidelor și colesterolului și ai de gînd să consumi scorțișoară, în luna asta a cadourilor, trebuie să-ți deranjezi doctorul cu un telefon și să afli și opinia lui despre ce vrei să faci de Crăciun cu ceaiurile și vinurile alea fierte.

Dinari – În scrierile lui Plinius cel Bătrîn apare prețul scorțișoarei în antichitate. În primul secol al erei noastre, o livră egipteană (350 g) făcea cam 1000 de dinari sau echivalentul a 5 kg de argint.

Egipteni/Europa – Oricum, cererea era foarte mare, egiptenii aveau nevoie de cea mai multă scorțișoară pentru poțiuni de îmbălsămare, parfumuri și uleiuri. În Europa, principalul centru de descărcare al condimentelor era Veneția. Gata cu atîta istorie, mai trebuie spus doar că și Columb a vrăjit pe toată lumea că el pleacă să găsească o rută scurtă către condimente și, după ce a descoperit America, în schimb, a strîmbat din nas cînd a găsit un continent atît de sărac în condimente și a plîns mult pe tema asta.

Fibre – Tot doctorii spun că în scorțișoară găsești mult calciu și multe fibre, o combinație care ajută la curățarea colonului. Pentru asta ar trebui consumată mai puțin în prăjituri și plăcinte. Și mai are și ușor efect antiinflamator. Cuvîntul cheie și aici, ca și în altă parte, este moderația. Adică nu imbunătățești efectele dacă sporești volumul. Ci, dimpotrivă, s-ar putea să ai o serie de simptome aiurea, dintre care cel mai parșiv mi se pare cel de subțiere exagerată a sîngelui, care poate provoca disfuncții serioase în corp și chiar sîngerări.

Glucoză – Scorțișoara poate fi gătită într-un fel de mîncare sau împrăștiată ca un topping. În mîncărurile bazate pe carbohidrați, condimentul liniștește nivelul glucozei din sînge.

Herodot – Primul care a scris (și a fost și citit) despre tehnicile prin care culegătorii arabi ajungeau la scorțișoară a fost Herodot. El povestea cum culegătorii se protejau de o specie ciudată de înaripată (un soi de liliac ce înțepa de îi lua mama naibii) mînjindu-se cu tot felul de creme respingătoare, lăsîndu-și numai ochii neacoperiți. Apoi intrau în mlaștini, locul unde se găsea din abundență, și o culegeau. Pînă într-o zi, cînd tot Plinius cel Bătrîn a zis mai tare: Haide, bă, lăsați prostiile, că scorțișoara nu crește prin Arabia! Și nici mlaștinile, l-aș susține eu.

Indigestie – Un ceai cu scorțișoară ameliorează și simptomele unui sistem digestiv lent. Dacă ai arsuri sau indigestie după o masă copioasă, un ceai cu scorțișoară ar trebui să ajute să te simți mai bine.

Jupîn – În antichitate, monopolul comerțului cu scorțișoară era deținut de către jupînii arabi, care făceau legea și rutele comerciale, trimițînd-o peste tot, mai ales în Vest și în China.

Kinnämön – Scorțișoara apare și în Vechiul Testament, drept kinnämön în ebraică. Pe traseul etimologic, lingviștii ajung la indoneziană sau malaeziană, unde kayumanis înseamnă lemn dulce. De unde și zicala: ”ești lemn, măcar ești dulce”. Sau limbă de lemn dulce. Mă opresc aici…

Lingurițe – Adăugată cu lingura unor băuturi poate avea un gust mai dur. Băuturile calde dizolvă mai bine condimentul și pot fi preparate ca ajutor de nădejde într-o răceală (o linguriță – două cînd faci un ceai sau pregătești un cidru) pentru că mai estompează simptomele răcelii.

Miros – Conform unui studiu întreprins de P. Zoladz (Wheeling Jesuit University), doar mirosul de scorțișoară e suficient ca să îmbunătățească capacitățile intelectuale. Cînd rămîi fără argumente la o întîlnire, cel mai bine e să ai o gumă de mestecat la tine. Sigur vei impresiona pe toată lumea, după ce o miroși în pumn și o mesteci de cîteva ori. Important este să nu ajungă mirosul și la adversari, că atunci mesteci degeaba.

Nume  – Ca să lămurim problema principală: există mai multe tipuri de scorțișoară. După denumirea lor științifică doar Cinnamonum velun este cea adevărată, celelalte sînt făcute în China. Am glumit, nu așa că ai simțit deja gustul dulceag-înțepător al scorțișoarei? Ei bine, scorțișoara asta cea mai apreciată provine din Sri Lanka (care a fost sursa principală, dar a slăbit de la atîta exploatare), Insulele Seychelles, Madagascar și din sudul Indiei. Alte specii se mai cultvă prin India, Malaesia, Tailanda și Vietnam. Scorțișoara de consum, la care avem acces toți muritorii de răciți ce sîntem în perioada asta a anului, este, mai mult decît sigur, un amestec de specii. Cassia este specia cea mai apropiată de planta suverană.

Ofilirea – Ca la majoritatea arborilor tropicali, frunzele tinere ale scorțișoarei aplică o scamatorie, pentru a îndepărta nepoftiții, și se prefac ofilite, înadins urîte, neatractive, de o culoare roșiatică, beax. Pe măsură ce se maturizează și devin mai puternice ajung la verdele adînc al arborilor tropicali.

Plantații – Toate marile puteri care aveau colonii tropicale au supus populațiile băștinașe la exploatare. În zilele noastre, toată scorțișoara provine de pe plantații, unele reglementate în conformitate cu drepturile omului, altele mai puțin.

Reumatism – În medicina tradițională indiană (ayurvedică), uleiurile sînt aplicate extern în cazuri de reumatism sau de dureri ale articulațiilor. Indienii mai foloseau scorțișoara și ca decongestionant nazal ori pentru calmarea durerilor de dinți.

Sexy – Cinnamon Girl este o melodie a lui Neil Young și mai este un cover al celor de la Type O Negative. Pe Urban Dictionary scrie: ”This song is like that of The Stone’s Brown Sugar. Basically getting the hots for a sexy tan exotic mama jama.” Nu știu ce ar zice cei de la fosta Type O Negative, că nu i-am întrebat.

Tehnica – Arborele de scorțișoară devine roditor după 3-4 ani, iar tunderea lui îmbunătățește rodul ca la un arbust. Culegerea, în schimb, este foarte laborioasă, se face în principal în sezoanele ploioase, cam așa: se curăță învelișul pentru a se ajunge la cojițele interioare, care se fac suluri mici, în care se mai adaugă bucățele din coaja exterioară, ca să fie mai rezistente și să stea adunate la un loc. Scobitorile astea de scorțișoară sînt tăiate în fragmente de cîte un metru și uscate la umbră.

Uleiurile obținute din coaja de scorțișoră au o cantitate mare de cinamaldehidă, în timp ce uleiurile făcute din frunze conțin eugenol. Coaja de pe rădăcină conține camfor. Nici eu nu prea știu ce sînt astea, dar am citit că majoritatea uleiurilor se folosesc la combaterea germenilor sau ciupercilor dăunătoare din agricultură. Uleiurile astea se amestecă cu alte uleiuri mai ieftine, pentru că altfel prețul la vînzare ar fi uriaș.

Zahăr – O să aplic ceva din ce-am scris? Păi cred că am să mă gîndesc să folosesc scorțișoara ca îndulcitor în loc de zahăr brun la cafea (da, se poate pune și în cafea). Pentru că nu știu cum o să reacționeze corpul meu la filtrul întreg de cafea pe care îl beau într-o zi întreagă, am să înlocuiesc una dintre cele două linguri de zahăr cu o lingură de scorțișoară și vă spun după aceea cum o duc.

Așa că pregătește ghirlandele, globurile, scorțișoara și vinul pentru fiert și ne mai citim la anul și la mulți ani!

One Comment

Leave a Reply