Jurnalul navigatorului mîncau #5 (19-25 februarie)
Extra, extra, read all about it! Cît se mai poate și nu apare timbru pe salata culturală de linkuri culinare.
Și începem în forță gravitațională (da, lecțiile de fizică din Interstellar sînt foarte mișto!). Lifehacker ne spune să păstrăm hainele din perioada în care aveam mare greutate. Așa, ca trofee ale performanței de a fi mai slab sau ca un memento motivațional. Deci nu arunca pantalonii ăia în care încap acum patru persoane, pune niște fîn în ei și etalează-i în sufragerie, deasupra televizorului, în loc de cerb. Sau în fața șemineului, în loc de blană de urs (ce obiceiuri dezagreabile!).
Dacă nu te-ai trezit sau dacă pleoapele ți-s foarte grele de la atîția pixeli aprinși, bea o cafeluță. Și apoi citește și scurta declarație de dragoste pe care o face Ana Maria Sandu cafelei, în Dilema.
Acum știm de ce, unii dintre noi, sînt atrași de mîncărurile grase. Pentru că grăsimea ar fi al șaselea gust (după gustul dulce, acru, sărat, amar și umami). În revista Flavour a fost publicat un studiu în care, pe scurt, se semnalează aprinderea unor releie importante dintre limbă și creier, atunci cînd papilele gustative depistează grăsime. Și se mai face distincția dintre gust (adică simțurile limbii) și aromă (combinația dintre gust și miros). I see fat people.
Habar nu aveam că wasabi e o plantă. Și încă una extrem de rară și greu de reprodus în medii artificiale. Wasabi japonica e o plantă care crește numai în Japonia (doh!), China, Taiwan, Coreea, și care se prepară printr-un procedeu foarte complicat. Ce e și mai interesant, e că, pe la noi, sau aiurea, wasabi-ul comandat nu e wasabi deloc, ci o combinație bine ticluită de muștar cu hrean.
Melissa Kravitz se întreabă, pe bună dreptate, dacă industria produselor culinare excusiviste este sustenabilă și dacă nu cumva, dacă ne apucăm cu toții de mîncat trufe și arici de mare – din care se face uni-ul – și care nu pot fi reproduse/cultivate în grădinile proprii, stocurile naturale nu vor seca subit. Păi dacă va fi echilibru, nu vor seca, cam acesta e răspunsul, dacă nu vreți să citiți tot articolul. Alternet merită răsfoit oricum, din cînd în cînd.
Dragilor doamne și domnișoare le spun că li s-a pregătit Esthechoc, ciocolata care le va ține departe de riduri și care va însemna încă ceva de pus în geantă, (nu-i așa, Ioana?) iar amatorilor de istorie bahică le recomand articolul din Historia despre băuturile popoarelor nordice: cidru, mied, valkyrii, nebunii.
Pentru final am lăsat întrebările cele mai grele. Ar bea cineva cafea cu nicotină? Și-ar transporta, vara, cumpărătorul pepenele într-un dispozitiv special? (Eu da.) Ce-ar fi dacă recomandările ar fi trecute pe cărți de vizită comestibile? Ei bine, la toate astea (și alte cîteva) s-a gîndit cîte cineva care și-a patentat, deja, ideea.
Cam atît, dar…
Pe data viitoare!