mugs

Jurnalul navigatorului mîncau #4 (12-18 februarie)

Dragi doamne,
Stimați domni,
Plăcerea de a vă scrie este egalată doar de bucuria fără seamăn pe care o resimt atunci cînd aruncați miraculoșii dumneavoastră ochi generoși peste aceste rînduri umile.

Care e faza? 

Restaurantele scumpe scornesc nume pompoase pentru anumite feluri de mîncare ca să le vîndă cu un preț mai mare. Aceste victorii ale gastronomiei universale au fost zărite prin meniurile unor localuri din State (țara în care a fost făcut studiul), acolo unde numele prețioase foarte lungi ridicau prețul porțiilor de mîncare sus, sus, tot mai sus. Cele mai atrăgătoare feluri erau cele cu conținut lingvistic exotic („exotic spices”, „exotic vegetables”) – sau legat de numele locurilor fermecate în care au crescut diferitele soiuri ce se odihneau prin farfurii – dau eu un exemplu: găini de Caransebeș (știu eu din surse proprii că sînt grozave!). Softurile cu care a fost analizat corpusul lingvistic au calculat că fiecare literă în plus adăuga 18 cenți la prețul farfuriei.
Că tot am dat exemplul neaoș, zic că ar fi interesant și un studiu lingvistic românesc, însă presupun că ușa ți-ar fi deschisă numai cu un grant serios în spate.
Nici nu mai e de mirare că clienții povesteau cum serile petrecute la aceste localuri că au fost „orgasmice” și „seducătoare”.

1935. Bărăgan. Atunci un comerț înfloritor cu cereale, acum un cuțit cam răsucit în rană. În Adevărul (foto incluse).

În secolul al XVII-lea europenii testau, pentru prima dată, ciocolata, ceaiul și cafeaua, aidoma medicamentelor, adică ascultînd prescripțiile doctorilor și farmaciștilor. În această confuzie generală în care i-a aruncat pe toți noul val de produse de pe îndepărtatele meleaguri, marchizele își avertizau fiicele că sîngele le va arde de la ciocolată, în timp ce negustorii și comercianții le lăudau proprietățile miraculoase. Găsești mai multe povești interesante în excelenta istorie comparată a ciocolatei, scrisă de profa Christine Jones (U. of Utah) și publicată în nu mai puțin de bunul The Public Domain Review.

All men must die! Și nu ar fi de mirare, dacă nu au avut stomacul suficient de tare la ospățul inspirat din Game of Thrones, preparat de Chef Jamie Hazeel. Pescuim, din meniu: prepeliță glazurată cu lămîie, lăcuste prăjite în miere (Adela? Ionuț?) și limbă de vită, numită, inspirat, zic eu, „Minciunile lui Tyrion Lannister”. Pentru celelalte feluri de mîncare undița nu ne mai servește la nimic (porumbei, emu, vezi tu acolo ce și cum). Chiar, cînd începe noul sezon?

Savanții au în sfîrșit explicația fizică la întrebarea de ce pocnește popcorn-ul. Nu de alta, dar merge cu Game of Thrones.

Am zburat,
Pe săptămîna viitoare!

Leave a Reply