Jurnalul navigatorului mîncău #48 (30 iunie-6 iulie 2016)

Bonjour mes amis,

Am lipsit de pe pagină, dar am încercat din răsputeri să apar la televizor: am stat tupilat la 4 meciuri de la Euro 2016, gata să intru să întrerup jocul pentru cîteva momente de clarviziune, oleacă de hîrjoneală și vreo două semnături. Din ce știu, se pare că numai un singur jder a mai reușit asta înainte.

La România – Albania  nu am putut intra pentru că am leșinat, dar nu țin minte dacă de emoție sau din alte cauze; la Islanda-Austria am încercat din răsputeri să-mi fac numărul în pauzele de tăcere ale corului de vikingi, dar n-am avut nici o șansă, mi se zburlea părul de pe mine și nu aș mai fi dat bine pe sticlă; la Țara Galilor cu Belgia, mi-am făcut vînt din toate puterile, dar mereu zbura Bale pe-acolo și se crea o mini tornadă care mă arunca pe tot stadionul. Cum pusesem eu două gheare în teren, la Italia – Germania, în spatele unui fanion de la colțul terenului, gata s-o iau la fugă spre poarta lui Buffon și să mă arunc în plasa porții, două mîine puternice m-au apucat strașnic de coadă și m-au aruncat direct în dezamăgire, așa că am zis să revin la scris, că la mîncare e mult mai ușor de ajuns în Europa, oricît ar încerca un jder să spună că mai ușor intri în plasa unei porți. Așa că rămîne să-mi fac încercarea de Cartea Recordurilor Necuvîntătoarelor poate la Mondiale sau la Europenele următoare. Aș vrea să fim doi recorderi îmblăniți, că de funduri goale și huligani sîntem sătui.

Știi vorba aia: mare brînză! Ia uite aici, la unul dintre cele mai faine articole de pe netul săptămînii. Depozite în bani? Sau în parmezan ori în gouda? Așa că, da, mare brînză, iar banii au miros, atunci, așa că urmează-ți nasul cu încredere și vei da de bogății. Sau măcar de cei bogați.

Ce faci cînd te întîlnești cu un laureat al premiului Nobel pe stradă? Păi dacă îl recunoști, deși cele mai mari neșanse ar fi că nu, ce faci, cum îl saluți, te înclini, faci o reverență, un compliment sau îl lași în pace cu ale lui? Dar dacă te-ai întîlni cu 100, la un loc? Acum, probabil că orgoliile sînt mari și cei 100 nu s-au întîlnit fizic atunci cînd au semnat, împreună, un document prin care au cerut organizației Greenpeace să o lase mai ușor cu campaniile și acțiunile împotriva organismelor modificate genetic, pentru că ei sînt oameni de știință și lucrează să mai scape lumea de la foamete. Totul a pornit de la un soi de orez, modificat în așa fel încît să stopeze carențele de vitamina A din alimentația deficitară a multor oameni de pe planetă.

În ăst timp, se mai fac topuri cu cele mai sănătoase alimente. Și dezbateri aprige. Într-una dintre aceste dezbateri, să-i spunem Public versus Oameni de Știință, situația se prezintă așa – publicul (citești tu detaliile) crede că foarte sănătoase sînt, în ordine:

1. Baton de cereale (de fapt, Granola cred că e un amestec de cereale, nuci, fructe, uscate, zahăr brun);
2. Ulei de cocos;
3. Froyo;
4. Mixul de la punctul 1.

în timp ce savanții merg pe:

1. Quinoa;
2. Tofu;
3. Sushi;
4. Hummus.

Eu merg muuult pe jos, că nu se mai găsește pradă, oameni buni, nu mai sînt păduri, lacuri, rîuri, nu mai am ce mînca, sănătos sau nu.

A fost și ziua Statelor Unite, Mulți Ani Trăiască, Mulți Ani Trăiascăăă, Laaaa Mulți Aaaani!,  marcată, cum altfel, dacă nu și de un concurs al hăpăitorilor de hotdogi, descris fain într-un material de data journalism și tot tacîmul (bună asta!, dar bineînțeles că nu e cu tacîm, e doar cu mîinile goale și, probabil, și stomacul gol). Chiar, voiam să împărtășesc cu tine: de cînd n-am mai mîncat un hotdog, lîngă steag sau în altă parte. Am să întreprind anumite căutări, pe net sau după propriul nas.

A revenit Messy Nessy cu site nou, gătit, aranjat, cu breton și cărare pe mijloc, dar, vai, n-am găsit nimic cu alimente săptămîna asta, așa că, nu știu, picnic tras în poze de revistă din anii ‘40 se încadrează? E mai mult cu plajă și corpuri modelate, dar na, a revenit Nessy.

Binee, materialul de mai sus nu e cine știe ce, plus că te îmbie la relaxare, melancolie și oleacă de desfrîu, așa că lăsați prostiile și poftim satisfacție vizuală. Ce Plants vs Zombies, ce Sharknado (I și II), ce jocuri de supraviețuire? Mental Floss a dat cu ața peste un film cu roșii gigantice, înspăimîntătoare, asasine și produse de japonezi. Ha, acum nu mai ai nimic de zis, este? Ai grijă cu salatele alea.

Pe săptămîna viitoare,
Dacă totuși nu mă încăpățînez să-mi fac numărul la finală.
Pa!

*imagine Pixabay