Jurnalul navigatorului mîncău #47 (26 aprilie-1 iunie 2016)

Ghidi, ghidi, ghidi… da cine-i mic acolo și a aniversat alaltăieri pînă tîrziu, la 20:30? Da cine-i mic acolo și a ocupat, de unul singur, toboganul din parc?

Știi cît de mult îmi plac copiii. Și animalele. Cu cîteva zile înainte de Ziua Internațională a Copiilor și de Ziua Neagră a Virgulei, cum spunea cineva, exasperat de ortografia urărilor de pe Facebook, un copil scăpat puțin de sub atenția părinților a căzut din spațiul maternal în spațiul gorilei Haralambie. Bine, nu îl chema Haralambie, dar jderii români sînt cam naționaliști chiar și în plan lingvistic, așa că traduc și adaptează numele, ci Harambe, fie, pomenit numele său, pentru că, normal, a fost salvat copilul în detrimentul gorilei. Mama sa (a copilului) a devenit țintă pe net. A fost zi neagră și păroasă în media socială.

Desigur, trebuie să ai grijă de odrasle (chiar și cînd le faci cadouri) și să le pregătești să devină adulți responsabili, că tot veni vorba de ciucalată că e noul drog recreativ. Fermoarul ăsta inteligent, de exemplu, primit de mic poate fi foarte util adultului de mai tîrziu.

Intuiam eu că nu va trece mult și extremismul culinar își va găsi forme de cîrnați și va lovi, cu violență, în formele de roșii. S-a întîmplat, din păcate, în Tibilisi și nu, nu e o glumă. A curs mult ulei. Chiar nu e o glumă și nici extremism culinar, e extremism politic. Se zice că purtătorii gulerelor din neo-grătare și neo-pîrjoale ar fi cunoscuți și pentru atacuri asupra altor minorități.

Cafeaua și hipstăreala au mers întotdeauna, cum să zic, gură la gură, dar parcă totuși cînd ieși la o cafea, vrei să bei licoarea magică care-ți pune ideile în mișcare dintr-o ceașcă, iar nu din trei eprubete. Flat white-ul deconstruit (cineva îmi șoptește între urechi că există termenul acesta) e ultimul abur ce adie din sud-estul hărții, hăt din Australia.

Dragi copii, sper că ați petrecut, cu tatuaje pe față, cu baloane, coifuri, săbii și aplicații din Store, dar gata, înapoi la informare, la telefoane, tablete și la reuniunile ciripitoare din spatele blocurilor. Trebuie să vă instruiți și antrenați, pentru că noi v-am pregătit o întreagă eră post-antibiotice numai pentru voi, așa că va fi interesant, incitant și internațional. Scuze, dar îmi trebuiau trei de i, de la industria alimentară, că, în fond, ar trebui să fie un jurnal culinar, nu unul despre maimuțe, hipsteri și fermoare.

A revenit și Guerrilla,
Așa că binili a învins,
Pe curînd!

*imagine Pixabay