Jurnalul navigatorului mîncău #35 (10-16 decembrie 2015)
3, 2, 1, stop. Dar, fie, treacă-meargă încă un sumar, deși vin vacanțele, concediile, sărbătorile și petrecerile. Toată lumea se oprește din statul pe Facebook de la serviciu pentru miracolul Crăciunului – mai puțin vecinul meu de deasupra care tocmai a început renovările – și al Anului Nou – că e un miracol că specia umană îl prinde, asta-i sigur. Așa că hai să sărim de pe-acum de bucurie, din link în link!
Sper să nu îți rămînă multă mîncare tradițională în ianuarie că, uite, conform BigThink (care citează pe alții, care citează pe alții și tot așa pînă la mine, care-i invoc pe ei) în momentul de față supermarket-urile, dar nu numai, aruncă foarte multă mîncare. Peste mîncarea nevîndută se mai stropește și cu puțin înălbitor, că, deh, albul nu se va demoda niciodată. Important este că, în Franța, se lucrează la o lege pentru donarea produselor nevîndute. Chiar și în România a apărut, cu ceva timp în urmă, primul frigider comunitar (Sfinte Sisoe, am citat Click!, nu sîntem mai toleranți și iubitori în perioada asta?), așa că par că lucrurile se mișcă într-o direcție bună.
E important să nu îți rămînă mîncare, dar nici nu trebuie să îți faci un obiectiv din a o extermina pe toată, cum erau ospețele ateniene pe vremea lui Filip al II-lea al Macedoniei (nume cu marcantă rezonanță redacțională), adică în secolul al IV-lea, cînd măcelarii și bucătarii regali jucau un real tetris din abator (începeai, normal, cu Level 1) și pînă în bucătării (puteai ajunge la Level 22 sau ceva), încercînd, din răsputeri, să înghesuie cît mai mulți sturzi fripți, gălbenușuri de ou și ciocănitori într-un uriaș bou fript, răsucit pe spate.
Din Historia sărim în Adevărul pentru povestea lui Samuel Goldner și a fabricii lui de conserve, deschisă în Galați, în 1844. Ei, ca să faci în Țările Române conservăraie cu scule austriece în secolul al XIX-lea trebuia să dai mult bacșiș, că nu exista șpagă pe vremea aceea. Și a dat omul nostru de-a bacșis, de i-a amorțit mîna: ba pentru monopol, ba pentru scutiri de taxe portuare, ba un ciubuc acolo pentru alungarea taxelor vamale, ba unul dincolo la tronul domnitorului, ce mai, a dat ca să fie bine. De unde se observă lesne timpuria preocupare a statului de a-l ajuta pe omul gospodar.
Merg mai departe de la Adevăr la Viciul culinar, de unde aflăm că 4000 de tone de unt mărășăluiesc prin omăt către Canada, în sănii trase de reni cu clopoței pe coarne. Canada e un producător important de produse lactate, însă cu ocazia sărbătorilor, ei nu mai fac față asaltului de rețete pentru prăjituri și copturi și a nestăvilitei dorințe a canadienilor de a fi mai rotofei și mai rumeni în obrăjori. Altfel ce episoade noi ar mai putea să facă prietenii lor din South Park?
La colindat vin și savanții, au dibuit ei momentul prielnic pentru publicarea de noi date. Mai întîi ne arată că variabila rpc (resource per calorie) din industria alimentară cică e mai mare în prelucrarea salatei verzi decît în cazul șuncii roz, iar apoi ne povestesc, pe Arstechnica, cum au modificat genetic cîțiva purcei, să vadă dacă crește rezistența la diverși viruși, printre care gripa porcină, pentru care tratamentul fie este ineficient, fie este foarte costisitor și, cică, va fi posibil. Poftim de luați cu pîine, ce să mai zici!
Dacă nu poți dormi din cauza colindelor, a petardelor și a artificiilor, știi bine că o cană de lapte poate aduce somnul înapoi. Nu este adevărat, greșit, tăiat și de la capăt! Numai laptele muls noaptea aduce somnul înapoi. În mod clar, nu celor implicați în activitate.
Între două mutări de mobilă virtuală, laboratorul arhitectural Space10 ne spune că viitoarele pîrjoale vor fi din insecte. Și ne și arată meniul. Cred că dacă nu vezi insectele întregi, mîncărica de insecte nu e o idee chiar atît de ciudată.
Pînă trec miracolele, eu vă salut cît pentru un an de zile și zic mersi dacă ați deschis vreun link de pe-aici. Poate ne mai citim, poate nu. Dacă vedeți un jder la colindat, nu sînt eu. Eu nu colind decît acolo unde sînt sigur, din check-in-urile de pe Facebook, că nu e lumea acasă și că frigiderele și cămările sînt vulnerabile, domn-domn, să-nălțăm!
*imagine de aici, via google