Jurnalul navigatorului mîncau #12 (16-22 aprilie)
Hello,
Gata, ne-am întors din vacanța de Paște mai păscoși și mai colorați ca niciodată. Și WWW-ul culinar a fost pe măsură de colorat și de plin de pască, de cozonac și de rețete care mai de care, așa că, lucrînd cu materialul clientului, să vedem ce-am mai găsit pe lîngă.
Cel mai mișto site descoperit săptămîna asta este Gastropod (”a look at the food through the lens of science and history”, în podcast-uri), care publică un documentar impresionant despre brînză. Documentarul începe cu un pumn dat mitului descoperirii întîmplătoare a laptelui fermentat de la căldură, în stomacul de capră pe care-l ducea pe umăr un nomad, în călătoria sa spre casă sau la război sau unde avea el treabă. Cică pe vremea aceea, strămoșii noștri aveau intoleranță la lactoză, deci laptele ar fi fost ultimul lichid pe care să-l poarte cu ei pe drumuri toride, altfel dădeau în alte alea. Cum se termină, cîte feluri de brînză există, cu ce arome și alte picanterii, citești, tu, acolo, pînă la final, că merită.
Tot despre stră-stră-stră-moși, iaca o nouă strămoașă a cuțitului: piatra șlefuită exagerat de bătrînă. În Kenya, s-au descoperit cele mai vechi unelte cunoscute, care au răzbit pînă la noi cam 3.3 milioane de ani (nu mă întrebați cum se calculează, că nu știu). Kenyatropii aveau prin gospodărie diferite pietre cioplite, șflefuite, lovite în alt fel decît o puteau face forțele naturii.
Infograficele sînt la putere, așa că s-ar putea să-ți placă cel despre condimentele din lumea toată. Am pus link direct la imagine, pentru că pagina cu articolul mi se afișează ciudat în browser.
Pentru cine nu știe, Chef Jacques La Merde a impresionat audiența cu farfurii ademenitoare făcute din mîncare proastă. Să înțeleg că merde e amprenta lui personală…
În încheiere, ceartă românească (u-hu!). Să se fumeze, zic, dar să nu se scoată fum. Sau pe acolo.
Sau pe data viitoare,