Cum să faci iaurt acasă

Nu prea ştiu om căruia să nu-i placă iaurtul sau cunosc câţiva, dar sunt nişte ciudaţi. Pentru că este foarte foarte bun şi e, aşa, un aliment atât de multi-funcţional încât trebuie neapărat să existe în frigiderul fiecăruia (pentru prăjitură de iaurt cu lămâie, pentru tzatziki, pentru crema de faţă, cum pentru ce?). Am încercat de-a lungul timpului branduri şi branduleţe de iaurt de tot felul (în ultimii ani doar natural) si cred că a venit timpul să trec la pro’s şi să mi-l fac pe al meu.

Cine mai vrea să se aventureze? Avem de învăţat următoarele: 

Istorie şi microbiologie

Iaurtul a apărut din greşeală – nişte lapte dintr-un burduf de piele a fost uitat la soare şi a fermentat, apoi s-a coagulat într-un iaurt cremos şi acrişor. Eroarea de acum multe sute de ani stă şi în prezent la baza metodei de preparare a iaurtului de casă – laptele dulce este lăsat să fermenteze spontan, practic să se strice şi să se transforme în laptele acru pe care îl ştim de la bunica. Asta se întâmplă cu ajutorul streptococilor lactici şi a altor bacterii ca drojdia sau mucegaiul.

Pe la 1900 şi un pic, Illya Illyich Mechnikov, microbiologul rus, the one, a apărut în peisaj cu bacteriile Lactobacillus bulgaricus şi Streptococcus termophilus. A spus despre ele că sunt esenţiale pentru buna funcţionare a organismului, şi-a luat Nobelul acasă şi probabil că încă se bucură că face fericiţi foarte mulţi producători de lactate – tot marketingul din domeniu se bazează pe beneficiile evidenţiate de Mechnikov.

Din ce faci iaurt?

Iaurt se poate face din lapte de vacă, de oaie, de capră, de bivoliţă, din lapte de migdale, de orez, de soia sau combinaţii din anumite tipuri de lapte. Apropo, fact, cuvântul provine de la yoğurt, în turcește, care se trage de la verbul yoğurtmak – a combina.

Laptele poate fi de la ţară sau din comerţ, dar trebuie să fie crud şi proaspăt dacă vrei un iaurt bun de tot (la fel pentru laptele vegetal – nu să fie de la ţară, dar să fie de calitate sau făcut în casă). Îţi mai trebuie nişte smântână sau un iaurt mic simplu sau culturi de bacterii.

Toată şmecheria e:

• să aduci laptele la punctul de fierbere, la foc mic (dacă focul e mare, obţii iaurt cu granule)
• să îl laşi să se răcească până e călduţ
• apoi să adaugi 1 lingură smântână (varianta tradiţională) sau iaurtul cumpărat sau fermenţi
• să amesteci şi să laşi să se prindă la temperatura camerei în jur de 8-10 ore

După prima tură, păstrezi de fiecare dată câte 1 lingură din iaurtul făcut ca să îl faci pe următorul şi să nu mai apelezi la iaurt din magazin sau culturi de microorganisme.

Alte instrumente

Dacă vrei să faci treaba ca la carte, foloseşte un termometru (ca să controlezi foarte bine momentele de fierbere şi răcire a laptelui) sau direct un aparat pentru preparat iaurt cum ar fi asta. La fel de important e să faci şi să păstrezi iaurtul în vase de sticlă, porţelan sau ceramică, plasticul nu e fantastic (nici laptele praf nu e, dacă găsiţi reţete care spun să-l folosiţi ca să obţineţi o consistenţă mai bună, nu o faceţi).

N-am reinventat apa caldă, sunt multe articole pe teme, mult mai detaliate, cu specificarea altor metode de preparare a iaurtului în casă. Ideea e să ne mai convingem o dată că e foarte simplu şi sunt o grămadă de avantaje – ştii ce mănânci, îţi faci cât iaurt vrei, economiseşti bani, nu mai arunci atâta plastic şi îl facem şi pe Mechnikov fericit.