Unde să mănânci în Chișinău: Caravan

You know how much I love a good roadtrip. Mai ales de când cu ARF care a fost cumpărată fix pentru așa ceva și cu excepția parcărilor desuete sau a atingerilor nefericite, toarce la fiecare ambalare de călătorie foodie.

Deși am HQ în Iași de 14 ani, nu am fost niciodată în Chișinău până acum și-mi dau seama că există o ușoară tendință să luăm chestiile care ne sunt la îndemână for granted, tocmai pentru că nu depunem mare efort pentru ele. Cam așa și cu Chișinăul la mine.

Au tot existat propuneri de-a lungul anilor, unii chiar m-au trimis direct la restaurantul ăsta (mersi Raluca și Dani), dar n-a fost să fie. Procrastinarea crâncenă combinată cu ideea de condus până acolo și o prostie de prejudecată că am de stat prea mult în vamă au cântărit mai mult decât potențialul unei experiențe de bucătărie uzbecă (what kind of foodie am I?) autentică.

Iar faptul că nu era necesar să cumpăr bilete în avans, să rezerv, să-mi bat capul au contat și mai mult la delăsarea asta complet irațională cu Caravan. Până zilele trecute când am văzut seria de poze și mai ales desertul înghețat cu cremă de brânză și fructe confiate (mersi, Marius). Geez, Louise, an Instagram picture is totally worth 10010010 words. De asta nici n-o să mai scriu prea mult, și-o să las pozele să vorbească despre dezmățul care se întâmplă în acest Caravan.

But first, un niște paragrafe scurte despre restaurant, că despre oraș … well, n-am apucat să vedem prea mult din el. Deschis în 2006 în centrul Chișinăului (foarte ușor de ajuns acolo și fără GPS), Caravan te cam proiectează direct în Asia Mijlocie chiar de la intrare. Ușile, obiectele de decor, culorile, motivele, mese cu baldachin, camera de așteptare și divanul de la baie, oglinda cât peretele și multe detalii mici care țin de design interior, precum și servirea sunt gândite să te ducă într-o lume în care preparatele din bucătăria uzbecă nu fac decât să completeze o experiență culturală și culinară orientală inedită.

Meniul (disponibil și pe site) e în mare parte uzbec, axat pe specialități cu miel/oaie și vițel/vită, de la supe la salate și la feluri principale. Există și câteva indicii internaționale, mai o prepeliță sau un iepure pe ici-colo. Numele bucătarului e Nicolay N. Chiroshca (tot conform site-ului, am mâncat atât de mult că am uitat să mai întreb și de astea iar la mesajul pe care l-am trimis după n-am primit încă răspunsuri). Numele preparatelor sunt trecute în română, engleză și rusă. Dacă ești vegetarian, nu prea sunt variante fără carne sau pește, dar tot merită să mergi chiar și doar pentru ispita lui Tamerlan (!!).

Porțiile sunt mari (chiar puțin prea mari pt. mine), dar cu ceva efort am dovedit o salată, un principal și un desert, iar prețurile decente (doar preparatele cu pește sunt oarecum mai scumpe). Au zone separate de fumători și nefumători și, cum am zis deja, servire excelentă. Mă gândesc la vreo 8 restaurante din Iași care-ar putea să-și trimită oamenii în training la ei.

Noi – adică eu cu Dana – Prăjiturici și Lila – Pasiunea Gătitului am decimat următoarele:

Am început cu ciucivara (supa tradițională cu colțunași umpluți cu carne, și smântână), care n-a mai ajuns la poze. Oops.

salata-lazzak — Salată Lazzak – o salată cu legume, semințe de rodie, bucăți de brânză și ulei de măsline.

paine — Pâine tradițională, am uitat numele.

halibut — Halibut cu sos de ghimbir și căpșuni (yummy) și orez cu legume.

Orezul cu legume de la halibut, plus lămâie puțin coaptă (în staniol). — Orezul cu legume de la halibut, sosul de ghimbir cu căpșuni, plus lămâie puțin coaptă (în staniol).

limba-de-vita — Limbă de vită la grătar, sos de nuci, roșie coaptă.

pilaf-uzbek — Uzbek plov, pilaf uzbec cu carne de miel și mirodenii. Awesome flavors.

ispita-lui-tamerlan-desert — Ispita lui Tamerlan, o cremă de brânză înghețată cu fistic, ciocolată și fructe confiate. Freakin’ delicious.

ispita-lui-tamerlan — Le-am scris și le-am cerut rețeta, că ne grăbeam oarecum când am plecat din restaurant și n-am mai stat la prea multe povești pe rețeta asta. Încă nu mi-au răspuns (și nici nu știu dacă or să răspundă), dar dacă știe cineva fix rețeta asta – I will be forever grateful – and then some.

inghetata — Înghețată (făcută de ei) cu fructe confiate (tot făcute de ei). Bună rău și asta.

Atât am putut. Totul (inclusiv băuturi – bere locală, cafea și apă) a costat aproximativ 200 RON (moneda locală e lei moldovenești, am făcut o transformare estimativă).

Restaurantul e în Chișinău, pe str. Mihai Eminescu, nr. 64.

Good 2 know:

Nu e nevoie de rezervare la Caravan, cel puțin nu în timpul săptămânii.
Dacă ești cetățean român, nu ai nevoie de pașaport să treci granița, e suficient buletinul. Noi am trecut pe la Albița. Eram singura mașină în dimineața aia, au durat 5 minute formalitățile.
Drumul Iași-Albița are o porțiune mai hardcore unde lipsesc toate semnele de circulație, de la borne kilometrice, la linia de departajare a benzilor de pe mijlocul drumului. Noaptea e o plăcere să conduci pe acolo, nu știi unde se termină drumul și unde începe câmpul. Verifică-ți faza lungă înainte să pleci de-acasă și ia-ți răbdarea cu tine.
Dacă mergi cu mașina în Chișinău, ai nevoie de mold-vinietă (așa a zis vameșul că se numește), adică vinieta de drum pt. Republica Moldova. O poți cumpăra de la ghișeul din vamă. Costă 20 sau 25 RON (am uitat exact suma) pt. 7 zile.
Tot în vamă, la ghișeul de unde cumperi mold-vinieta poți să schimbi și RON în lei moldovenești. Nu e cel mai grozav curs, dar dacă nu schimbi sume mari, nu contează.
Drumul din vamă până în Chișinău e bun. O bandă lată pe sens, asfalt ok, multe pante, câteva mașini de poliție.

Enjoy the ride, the food and the trip.