Somon la cuptor, rădăcinoase coapte, sos de smântână cu ceapă

Integrate în masa din bucătărie construită din paleți reciclați, tronează mândre 3 ghivece cu plante aromatice: 2 cu rozmarin și unul cu busuioc. Pervazul de la geam e și el neîncăpător. Un dafin, un ananas, mentă care-și face loc dintr-un pahar, extra busuioc își împart spațiul și lumina care se joacă prin jaluzelele deschise la maxim.

Miroase a curat și a iarbă proaspătă și mi se face o poftă de mâncare, ceva de speriat. Iar aromaticelor de pe masă le-ar sta bine într-o tavă cu legume, nu doar în ghiveci. 

Merg la supermarketul din colț să studiez piața și să-mi iau eventual ceva de ronțăit, și am parte de o mare surpriză. Multe dintre produsele disponibile sunt proaspete, locale și/sau organice. Cele congelate au cam toate sursă scandinavă, iar celelalte au ștampilă fairtrade sau Rainforest Alliance. Apăi dacă și supermarketurile se prezintă la modul ăsta, nu mă mai miră că Östersund e unul dintre cele 5 situri Unesco Cities of Gastronomy din lume.

Pun în coș un file de somon de captură, niște rădăcinoase (țelină galbenă?! și napi), 2 cepe, o pungă cu chipsuri din rădăcinoase, o cutie cu creme fraiche și alte beri și mărunțișuri, plătesc rapid și o tai peste stradă spre apartamentul care-mi va fi casă pentru câteva zile.

Mă spăl pe mâini, scot tot din pungă și mă apuc de treabă la masa din bucătărie, unde miroase a iarbă proaspătă și a rozmarin, care mi-a fost inspirație pentru rețeta asta suficient de rapidă și extra hrănitoare ca s-o repet și cu altă ocazie când mai găsesc somon de captură.

Ingrediente

pentru 2 porții mari, plus leftovers (noi am avut și a doua zi)

– un file de somon
– 1 ceapă galbenă, de dimensiune medie
– 250 ml creme fraiche (știu că în România nu se găsește, alternativ se poate folosi o smântână grasă, peste 30%)
– 3-4 napi
– o țelină galbenă (e mai dulce și mai puțin ațoasă ca țelina noastră)
– câteva crenguțe de rozmarin
– sare și piper
– ulei de măsline după simț
– câteva picături de suc de lămâie

Metodă de preparare

Am pus cuptorul la preîncălzit la 170 de grade. Am spălat și tăiat rădăcinoasele în bucăți medii, după care le-am întins într-o tavă pe care am șters-o cu un șervet de hârtie îmbibat cu ulei de măsline, ca să formeze o peliculă subțire pe care să stea legumele. Le-am stropit cu ulei de măsline, sare, piper și rozmarin.

În aceeași tavă am pus și fileul de somon, cu partea cu piele în jos. Am rășnit pe partea superioară sare, am zdrobit niște boabe de piper negru și le-am pus și alea tot pe somon și am dat la cuptor. 15 minute și peștele a fost gata. L-am scos din tavă, l-am acoperit să rămână cald și am mai băgat tava la cuptor doar cu rădăcinoasele pentru încă 15-20 de minute.

Între timp am făcut sosul de smântână cu ceapă. Într-o cratiță pentru sos am înfierbântat 2 linguri de ulei de măsline. Am tocat ceapa și am sotat-o câteva minute, cât s-a înmuiat. Am dat-o deoparte, pe un șervețel de hârtie, să absoarbă grăsimea rămasă și am scurs uleiul care mai era în cratiță.

Am pus înapoi pe foc mic, am turnat creme fraiche-ul și apoi ceapa sotată deasupra, am asezonat cu sare și piper și am amestecat continuu până s-a îngroșat. Toată treaba asta cred că a durat 4-5 minute. Chiar la final am stors puțină lămâie deasupra și asta a fost tot.

Somonul preparat așa își păstrează culoarea și se desface fără să se rupă, iar pielea devine crocantă (mie mi s-a și lipit puțin, că am uns tava în lene cu ulei).

Rădăcinoasele își păstrează bine textura și nu se usucă. Pentru cine le vrea mai hardcore (aka crocante), după ce le scoateți din cuptor le puteți trage rapid la tigaie (eventual în unt).

Sosul cu creme fraiche e o adaptare foarte rapidă la sosul cu smântână, vin alb, muștar și mărar, specific zonei scandinave.

Nouă ne-a plăcut ce-a ieșit și după 30+ de ore de nesomn, stat prin mașini și avioane, a fost o cină excelentă. S-aveți poftă!