Salone del Gusto Terra Madre

Untul Beppino Occeli e o poveste relativ clasică pentru multe branduri italiene. Afacere de familie, ingrediente cât se poate de proaspete, grijă la calitate. Făcut la fel încă din anii 70: din lapte proaspăt, cald și crud, în fiecare zi.

În Italia, legea spune că untul bun trebuie să aibă măcar 80% grăsime, iar nenea ăsta îl face cu 82% grăsime. Și-a început periplul în industria lactatelor în 1976, cu unt obținut din cea mai bună smântână și care e considerat unul dintre cele mai bune unturi din lume încă de atunci. De-a lungul timpului s-a zbătut să nu-i fie afectate calitățile produselor, pe măsură ce trebuia să keep up cu industrializarea, dar și cu relativa sub-cultură a zonelor rurale și mai sărace, de la munte.

Susținător al culturii și principiilor Slow Food, omul produce unt și brânzeturi (inclusiv specialități cu Barolo sau mult apreciata Escarun) aproape exclusiv de la animalele care trăiesc și se hrănesc de pe terenurile lui de la poalele Alpilor. De aici și culoarea untului – primăvara și vara e mai gălbui (și vacile-s mai grase, deh, mănâncă iarbă de Cuneo), iar iarna e puțin mai alb (iar vacile sunt pe modul de hrănire cu fân).

La Salone, Beppino Occeli a avut un stand relativ similar cu altele din cele arondate producătorilor italieni. Într-o parte se făceau degustări la o masă frumos aranjată, cu o sticlă de vin pregătită de turnat în pahare. Lângă, o vitrină cu unt gata împachetat și specialități de brânză. Și un domn la 60+, jovial și de-al casei, cu o chitară scoasă de pe undeva din spate și cântece special pentru degustătorii care zâmbeau la un pahar de Barolo. Lângă, pe o altă masă gândită să pară improvizată dintr-un baric, un chunk mare (de vreo 5-6 kg, poate mai mult) de unt, din care oricine putea să-și taie și să guste. Văzut de-afară părea mai degrabă o scenă domestică din casa unui om, nu un stand de prezentare la un târg. Autenticitate, cam ăsta-i the feel.

Subiectiv (de exemplu la o degustare australo-americană în 2008 a ieșit chiar la coadă), e de departe cel mai bun unt pe care l-am mâncat în ultimii ani. Are gust de smântână și de caimac și îl întind simplu pe o felie de pâine, fără sare, fără alte adăugiri și păcăleli.

Aparent, nu-s singura care e de părerea OMG, you must try it – a ieșit nr.1 și într-un top Wine Spectator (degustare de 13 cele mai bune unturi din lume), dar și într-un top Guardian (degustare de cele mai bune 5 din Europa).

Acum, de ce vă spun despre untul ăsta? Ca să nu mă credeți pe cuvânt și să-l încercați cu prima ocazie, d’oh. Italia e la o aruncătură de băț și conform facebook, toată lumea merge în weekend break, concediu sau la muncă acolo. Presupun că nu-i foarte greu să puneți mâna pe o bucată de unt Beppino Occeli. Și dacă ați făcut-o deja, de ce n-ați spus și altora până acum? Sharing is caring, people. :)