Linte neagră, ciuperci pied de mouton, anghinare

Jumătate de oră e suficientă să se schimbe ziua cu noaptea, semn că iarna își cere drepturile, chiar dacă vremea pare să spună contrariul. Piețele sunt din ce în ce mai sărace, în aparență, și lumea accelerează spre sărbători, chiar dacă-și mănâncă postul din cămară. Sau dacă-l ascunde acolo.

Moment prielnic să intru și eu în cămară, și să fac ordine, până nu mi se răstoarnă toate borcanele goale, și cele pline, murăturile (cele 2 borcane pe care le-am pus anul ăsta), experimentul cu lichiorul de gutui (in progress) și cel cu păstăile de vanilie, roșiile cu busuioc și usturoiul care s-au ținut să nu fermenteze, pungile cu făină, precum și restul viețuitoarelor care trăiesc în debaraua mea, în cap. 

După primul ȘOC și GROAZĂ pe care-l cam am de fiecare dată când deshid ușa în ultima vreme, am reușit să recuperez punga de linte neagră pe care o plănuiesc pentru voi de data trecută de când am ajuns să gătesc noaptea și au ieșit poze horrible, deci m-am mulțumit să mănânc cald (ceea ce rar se întâmplă când fac și poze la rețete).

Azi am mâncat rece, chiar dacă tot o venit și noaptea și pozele tot cam gălbioare o ieșit (între timp am descoperit cum se aproape scoate galbenul cu un filtru albastru în fotoșop; vedeți mai jos, poza de sus e făcută pe lumină și n-are filtru chiar dacă are o tentă albăstrie).

Bon, deci după acest intro demn de țigăncile lui Eliade, să trecem și la fapte ingrediente. Cu o mențiune: dacă nu țineți post, nu sunteți vegani sau doar preferați o variantă puțin mai hardcore, go with butter (mi se pare că lintea neagră e în complementaritate foarte bună cu untul). Altfel, profitațicât încape de uleiul de măsline din borcanul cu anghinare.

Ingrediente

(pentru 2-4 porții, depinde dacă-i fel principal, sau side, la mine-i principal)

• 300 g linte neagră (e în regulă și altfel, doar că asta neagră nu necesită hidratare și e mai untoasă ca celelalte)
• 2 căni mari cu apă (ce-am folosit eu cred că are 400ml bucata, deci aproximativ 800 ml apă)
• 500 g ciuperci proaspete (întâmplător am avut pied de mouton, dar merg de oricare-aveți la îndemână), curățate și tăiate felii subțiri
• 3/4 borcan de 340 g cu inimi de anghinare în ulei de măsline (nu aruncați uleiul)
• o ceapă galbenă, medie, tocată mărunt
• un praz tocat
• sare, piper după gust (eu am mers pe linia roz de data asta)

*opțional, o bucată de unt (dacă mergeți pe varianta non-vegană)

*tot opțional, puțină lămâie stoarsă pe farfurie la servire

Metodă

Am folosit 2 cratițe, una cu fund dublu de dimensiune medie și una de fontă.

În cea cu fund dublu am pus untul (sau, alternativ, 2-3 linguri de ulei din borcanul cu anghinare) la topit/înfierbântat pe foc mediu. Când a început să facă spumă deasupra, am răsturnat ceapa și prazul tocate peste el și am învârtit când și când, cât s-au înmuiat. Am răsturnat apoi și lintea neagră tot acolo, asezonat cu sare și piper, și am lăsat să se prăjească 2-3 minute. Am adăugat apa, am așteptat să ajungă la temperatura de fierbere, am dat focul la mic și am lăsat așa vreo 25-30 de minute, până a scăzut toată apa și a fiert lintea. La fiecare 5-7 minute, am mai învârtit în cratiță, să nu las lintea să se prindă.

Între timp, am încins și tigaia de fontă cu o lingură din uleiul de la anghinare. Acum, nu știu ce fel de fontă (sau alt material) aveți la dispoziție, ideea e că aveți nevoie de ulei doar atât cât să facă o peliculă foarte subțire pe fundul vasului, să nu se lipească ciupercile pe care le-am pus la făcut.

Ciupercile conțin muuuultă apă, și eu am vrut să scap de ea toată, așa că am stropit cu sare și le-am lăsat la foc mic să se facă în legea lor. Când apa se evaporă complet, și ciupercile sunt gata.

Anghinarele le-am păstrat cum erau din borcan, doar le-am strecurat de ulei. Eventual, dacă-s prea mari, le puteți tăia în bucăți mai mici.

Cu lintea fiartă, untuind în cratiță, ciupercile pregătite, inimile de anghinare scurse de ulei, nu mi-a rămas decât să pun din toate într-o farfurie de cină liniștită. Dacă-aș fi avut și-un Chardonnay, aș fi încheiat cu un pahar, așa vă urez tradiționalul s-aveți poftă.