Jurnalul navigatorului mîncau #23 (2-8 iulie 2015)

Taro Taylor, fish

Salutări,

În zilele astea dogorîtoare, fac bine niște comprese cu linkuri curioase reci, cum sînt cele din prima tranșă.

În Statele Unite se înregistreză cele mai mari cifre în privința proceselor, arestărilor și numărului de condamnați (îl mai țineți minte pe Johnny, cel care a aruncat cu Skittles în autobuzul școlii? – da, întră și el în calcul). Și spre deosebire de… dar să nu dăm exemple, cei mai mulți deținuți mănîncă pastă de dinți și hîrtie igienică. În State, deținuții mor de foame

Myint Nain a căzut în plasa sclaviei moderne, în 1993, cînd făcea 18 ani. A fost vîndut vaselor de pescuit și supus unor condiții inumane. După ce a evadat din jungla comerțului de pește, a supraviețuit pe cîteva insule cu păduri tropicale, cultivînd legume și muncind pămîntul pentru o familie de fermieri. După 22 de ani s-a întors pentru prima oară acasă.

Revenind la lucrurile pozitive,

Diane Kelly a încercat foarte multe alimente cu potențial de creștere a libidoului. După ce a păpat arici de mare, avocado și ciocolată, ea zice că nu s-a ales cu nimica-nimicuța, nici măcar cu un blestemat efect de placebo.

Dacă nu știi care mai e locul laptelui în dieta occidentală și care este adevărul despre iaurt, Veronique Greenwood și Jamie Keiles te invită la lectură.

Nioooouuuuuu… zbuuf! Cad bombe calorice, însă nu te speria, s-ar putea să fie inofensive.

Și, în loc de poză, adevărul științific din spatele iubirii pentru mîncare: pasionații de gastronomie mănîncă, de fapt, mai puțin decît – alege tu ce-ți place – (ceilalți)(noi)(voi)(se crede) ș.a.

***

Dar pe-așa zile fierbinți, cine mai stă oare la laptopul care arde mîini și picioare. Eu însumi cred că îmi iau coada la spinare și mă îndrept spre o pădure cu multă umbră și cu-n izvor plin de păstrăvi, să-mi petrec odihna. O să-mi iau și laptopul, în caz că explodează evenimentele culinare extraordinare, demne de pomenit.

Îți urez de pe acum vacanță/concediu/călătorie plăcută și ne recitim mai încolo!

image credits: Taro Taylor