Gigi Papa

De vreo două zile tot am o poftă de ceva bun și ceva ce n-am mai mâncat demult, un fel care să mă scoată din starea de moleșeală caniculară, și azi m-a lovit deodata o amintire de tare demult, cu un fel de desert în care cred că se regăsește o mare parte din generația mea.

Când eram mică și mofturoasă la mâncare mai rău decât acum, ai mei (bunică-mea) îmi spunea mereu tot soiul de povești doar-doar să mănânc și eu ceva. Ba legate de avioane, ba de vecini, ba de nume de mâncăruri pe care nu le mai țin minte. Dar cred că așa am auzit prima oară și de Gigi papă (care e o versiune autohtonă și îndulcită de French toast) și, mult mai târziu, am înțeles că era doar o denumire a unui desert relativ accesibil chiar și pe vremea când era destul de complicat să mănânci ceva dulce din cauză că nu prea se găsea nimic de cumpărat.

Măcar informativ, aș vrea să știu mai multe despre originea denumirii (so if you do know it, do share) și cum de-a ajuns Gigi să tragă după el un asemenea heritage.

Până-mi spuneți voi mie povestea, vă spun și eu rețeta. Pentru o porție dublă de Gigi papă avem nevoie de:

Prep time ingrediente

5 minute.

Cooking time

4 minute.

Nr. porţii

2 persoane.

Ingrediente

• 1 ou
• 3 linguri de lapte
• 2 felii de pâine
• un vârf de sare
• un cub de unt
• dulceață (sau zahăr, sau orice altceva se poate întinde/presăra pe pâine și vă place vouă mult, mult)

Metodă

Am bătut bine oul cu laptele și cu sarea, am dat feliile de pâine prin ou și pe o parte și pe alta și le-am făcut în tigaie, în unt, 2 minute pe o parte, 2 minute pe alta. Am pus dulceață (de mure de la Baciu din cămară) deasupra și gata, m-am îndulcit pe îndelete și sper că și voi. S-aveți poftă!

Imagini