MAD e o comunitate de chefs, bucătari și fermieri care au pus bazele unei mișcări de tip grassroot care celebrează mâncarea și aromele bune. Este un forum deschis de colaborare dedicat discuțiilor și informațiilor din trecutul, prezentul și viitorul a tot ceea ce intră în categoria “mâncare”.
MAD cuprinde 3 elemente:
- MAD Symposium – un festival anual inițiat în 2011, ce are loc în Copenhaga și unde se explorează și se dezbat informații mai mult sau mai puțin uitate legate de gastronomie.
- MAD Mondays – o serie de conversații lunare, care dezbat viitorul hranei. Evenimentele astea au loc tot în Copenhaga și sunt deschise publicului larg
- MADFEED – blogul comunității MAD, unde informații și povești relevante și interesante pentru toată lumea care mănâncă
De pe blogul MADFEED, am preluat și tradus articolul și video-ul de mai jos cu Alain Ducasse, prezent la MAD Symposium anul ăsta.
//
Dintre cele câteva lucruri care nu au fost clare până în momentul în care a început MAD3, cel mai stresant dintre toate a fost cel legat de Alain Ducasse. Chiar o să apară? Și dacă da, cine l-ar putea intervieva? Ce întrebări să i se pună? Ce subiecte sunt off-limit? În diferite momente din a doua zi a simpozionului, echipele Lucky Peach și MAD puteau fi văzute în culise, luând în considerare toate aceste întrebări, cântărind cum ar putea întâmpina o legendă a gastronomiei.
În cele din urmă Alain Ducasse a reușit să ajungă la MAD, a interacționat cu aproape toți participanții care au vrut o vorbă cu el , și a urcat pe scenă în timpul sesiunii finale a simpozionului, alături de Chris Ying , Daniel Patterson, David Chang și René Redzepi.
S-a dovedit că niciunul dintre subiecte – nici măcar accidentul de avion care aproape i-a luat viața atunci când avea 27 de ani – nu a fost în afara limitelor. Pe durata celor 40 de minute , Ducasse a vorbit despre teamă, despre critici , despre decizia de a o scoate la capăt pe cont propriu , precum și desprea capacitatea unui chef de a influența mesenii cu deciziile lor. A fost sincer și încrezător.
Accidentul de avion l-a învățat că singurele problemele reale din viață sunt cele care dăunează sănătății și facultăților mintale. ” Nu există nici o altă problemă în viață care nu poate fi rezolvată”, a spus el .
În ciuda faptului că e la cârma unui lanț global de restaurante de renume, Ducasse a insistat asupra importanței asumării de riscuri și eșecuri. El a explicat modul în care una dintre valorile de bază din cultura Ducasse este nevoia de a avea un eșec la fiecare zece decizii. ” Dacă nu ne asumăm riscuri, nu ne mișcăm înainte”, a spus Ducasse.
Unul dintre aceste eșecuri – sau ceea ce unii ar putea percepe ca un eșec – este reacția presei la primul restaurant Ducasse din New York, The Essex House , pe care mulți chefs l-au iubit și încă și-l mai amintesc cu drag, dar care a fost distrus de criticile care l-au numit ridicol și extravagant.
“Încă sunt furios pentru tine,”, a spus Chang. “I-ai dat New York-ului exact ceea ce și-a dorit, și nu a mers.” Ducasse , neclintit, s-a uitat drept la el și a răspuns: ” Am primit 1.500 de critici care au fost negative – Și ce ? Nici una dintre ele nu mi-a alterat pasiunea sau afectat cariera. Din nou , și ce dacă? ”
Ducasse continuă să crească grupul său de restaurante și i se cimentează statutul de monument al gastronomiei franceze, dar el spune că nu este apăsat așteptari sau presiuni. “Eu pasez generos presiunile colaboratorilor mei”, a glumit el .
“La sfârșitul zilei, orice chef e egoist. Eu nu-mi fac griji cu privire la critici sau percepția altora față de munca mea”, a spus Ducasse . ” Trebuie să-mi placă ceea ce fac în primul rând, și apoi tot restul vine de la sine.”