Cine sunt? Hei hei, sunt Adela, iar Adelicii e spațiul meu de joacă în limba română, apărut din două motive:

1. Să nu uit că gătitul și mâncatul sunt mai mult decât fuel, chiar și atunci când nu am mult timp de stat prin bucătărie.
2. Să nu uit să scriu.

Ce fac?

Gătesc, călătoresc, citesc, experimentez, mănânc. Îmi pun întrebări – despre anotimpuri, despre ingrediente, despre gusturi, despre culturi, despre oameni, despre mine.

Un soi de curiozitate intrinsecă mă determină în fiecare zi să fac pași gastronomici în toate direcțiile, deși munca mea de zi cu zi se învârte între comunicare, strategie și administrare de conținut. Bucătăria e o colaterală care mă pasionează din motive culturale, științifice, educative și de control-freakness. Dacă sunteți dintre cei care cred că a găti e doar privilegiul specialiștilor, site-ul ăsta nu e locul potrivit pentru voi.

Ce vei găsi pe site?

Ca orice spațiu de joacă, Adelicii a trecut prin mai multe etape, care s-au mai cioplit după direcțiile, perspectivele și personalitatea mea.

Ca orice bucătărie, conține direcții de rețete, recomandări culinare, ingrediente sau produse care-mi plac, articole de opinie, educative și/sau demonstrative,

Deși a început ca un blog individual, în ultimii 3 ani, tot piureul ăsta de informații a fost posibil datorită unei echipe de 3 oameni, fiecare cu individualitatea și personalitatea lui, pe care, dacă aveți răbdare, le găsiți doar și frunzărind site-ul.

Cine face pozele?

Mai devreme sau mai târziu, toată lumea întreabă despre asta, așa că trec tot aici. Eu fac toate pozele cu un Nikon D60 si un obiectiv fix de 35mm (deocamdată). Am trecut la un Nikon D7000 și mă joc cu 35-ul și 50-ul când chiar am chef de construcții vizuale. În ultima perioadă însă, iPhone-ul reușește să împace de multe ori calitatea foto cu lenea și dorința mea de a mânca atunci când mi-e foame, nu după ce fac enșpe mii de poze și e prima mea opțiune la foto.

Legea cu ‘toate drepturile rezervate’ se aplică la absolut toate imaginile de pe site, indiferent de calitatea lor.

De unde-ți vin ideile?

Sunt o mulțime de rețete pe net, în cărți, în piață, la berea cu prietenii, în călătorii și orice fel escapade culinare, pe care le transform după gusturile mele proprii și după ingredientele pe care le am la dispoziție.

Când mi se face poftă de ceva, vin și ideile. În plus, adaptez din mers, nu am nici o biblie de bucate și nici idei preconcepute despre ce ar trebui sa (nu) fie în farfurie.

De unde știu că rețetele tale funcționează pentru mine?

Nu știi. De aia le numesc experimente. Fiecare dintre noi preferă mâncarea într-un anumit fel – unii mai dulce, alții mai sărată, alții mai picantă, alții cu o textură mai diferită și tot așa. Ce scriu aici e varinta care se potrivește cu ceea ce caut eu într-un fel de mâncare. Ăsta e și motivul pentru care nu dau neapărat rețete exacte, ci mai degrabă sugestii – ca să îți poți ajusta și prepara totul pe gustul tău.

Care-s condimentele tale preferate?

Depinde de context și de dispoziție. Îmi plac foarte mult salvia, busuiocul și cimbrul proaspăt, piperul de toate culorile, și chili (praf, flakes, nu contează), turmericul, cuișoarele, negrilica. Încep, chiar, să fiu deschisă și flexibilă și cu condimentele care în urmă cu câțiva ani nu-mi plăceau deloc.

ABC-ul din bucătărie

Pentru mine e simplu: Ardei iuți, Brânză și Ciocolată. Însă gusturile bune sunt individuale și se găsesc pe alese și în cantități potrivite în orice bucătărie. Trebuie doar să învățăm să le căutăm, și când le găsim, să știm să le apreciem.

P.S. Update – 1.1.2013 – anul ăsta experimentez o dietă vegetariană și cred că Adelicii e platforma perfectă să-mi urmăresc evoluția și, cu ajutorul vostru, să învăț mai multe despre zona asta a alimentației. Așa că nu ezitați să-mi împărtășiți și mie din cunoștințele voastre.

P.P.S. Tot din 2013 suntem 2 și apoi 3 în formula chimică de bază virtuală adeliciană. Say hello to Sim & Bass.